Deportarea oamenilor prin mijloace represive a urmat, în România comunistă, modelul gulagului sovietic.
Bănăţeni, olteni, bulgari, sârbi, nemţi, evrei, basarabeni, bucovineni, aromâni, vlahi, megleno-români etc. au fost deportaţi din zona lor de origine spre alte localităţi din țară sau în plin câmp, unde au fost obligaţi să îşi construiască propriile sate.
Primele acţiuni de deportare au început în 1944, etnicii germani fiind acuzaţi de colaborare cu autorităţile naziste.
A urmat delocalizarea familiilor de mari proprietari de teren, de fabrici sau de alte întreprinderi comerciale.
Ţăranii, care s-au opus colectivizării, au fost, la rândul lor, deportaţi.
Rusaliile Negre
De Rusalii, la 18 iunie 1951, în cadrul uneia dintre cele mai secrete, rapide şi represive acţiuni organizate de autorităţile comuniste, rămasă în istorie ca „Rusaliile Negre” aproximativ 44.000 de persoane, de pe o fâşie de 25 de km la graniţa cu Iugoslavia, au fost deportate în Bărăgan.
Peste 10.000 de militari înarmaţi (securişti, miliţieni, elevi de şcoală militară, grăniceri şi pompieri), coordonaţi şi supravegheaţi de 2500 de activişti de partid, în urma unui plan pregătit timp de trei luni, au scos din casele lor, pe parcursul nopţii de 18/19 iunie 1951, fără nici un anunţ prealabil, peste 44.000 de oameni, din Banat și Mehedinți, începând cu femeile şi bărbaţii apţi de muncă şi continuând cu familiile lor, compuse din bătrâni de până la 85 de ani şi din copii de toate vârstele (unul din ei, născut abia cu două zile înainte).
Deportaţii, provenind din Banat şi Oltenia, au înfiinţat aici 18 noi sate: Viişoara (raion Slobozia), Răchitoasa (raion Feteşti), Olaru (raion Călăraşi), Salcâmi (raion Feteşti), Dâlga (raion Lehliu), Movila Gâldăului (raion Feteşti), Valea Viilor (raion Feteşti), Fundata (raion Slobozia), Dropia (raion Călăraşi), Pelicanu (raion Călăraşi), Ezeru (raion Călăraşi), Lăteşti (raion Feteşti), Măzăreni (raion Brăila), Zagna (raion Brăila), Bumbăcari, Schei (Călmăţui, raion Galaţi), Frumuşiţa (raion Galaţi), Valea Călmăţuiului (Călmăţui, raion Galaţi).
După 1955, foştii deţinuţi politici eliberaţi din închisori au fost trimişi cu domiciliu obligatoriu în diverse localităţi, cei mai mulţi în satele din Bărăgan deja construite ca urmare a deportării din 1951.
În 1967, deportarea cetăţenilor români a fost declarată ilegală chiar de autorităţile comuniste.
Ziua Victimelor Deportării
În 2020, la 17 iunie, deputaţii au adoptat, în unanimitate, cu 298 de voturi pentru, niciun vot împotrivă şi nicio abţinere, proiectul de lege privind declararea zilei de 18 iunie „Ziua Victimelor Deportării în Timpul Regimului Comunist”. Proiectul de lege fusese adoptat de Senat la 2 octombrie 2019, potrivit www.cdep.ro.
Iniţiatorii propunerii legislative au fost 25 de senatori aparţinând Grupului parlamentar al PNL şi un senator independent.
În expunerea de motive se precizează că „Ziua de 18 iunie 1951, a doua zi de Rusalii – Pogorârea (coborârea) Sfântului Duh (Sfântului Spirit) -, din cauza ticăloşiei regimului comunist, s-a transformat într-una fatidică pentru aproximativ 44.000 de compatrioţi (din care 10.000 de copii cu vârste cuprinse între 0-14 ani) care au fost ‘dezrădăcinaţi’ de pe o fâşie de 25 km la graniţa cu Iugoslavia”.
La 10 iulie 2020, preşedintele României Klaus Iohannis a semnat Decretul nr. 380/2020 privind promulgarea Legii pentru declararea zilei de 18 iunie ca Ziua Victimelor Deportării în Timpul Regimului Comunist. Legea a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 610 din 10 iulie 2020 şi a intrat în vigoare la 13 iulie 2020.
Citeste si
- 1. Anunț despre PUNCTUL DE PENSIE! Este răsturnare totală de situație. SURPRIZă pentru toți pensionarii din România r
- 2. Horoscop 27 iulie 2024. Balanțele vor avea o zi productivă, iar Vărsătorii sunt foarte grijulii cu cei din jur
