1989 – Revoluția unui neam însetat de libertate. Una dintre cele mai marcante file de istorie a României

Au trecut 32 de ani de la Revoluție. Sunt 32 de ani…și totuși vocile prezentului încă mai murmură întâmplările de la marcantul eveniment, printre lacrimi neuscate și răni neînchise.

Unul dintre momentele marcante în România a avut loc în anul 1989, moment în care regimurile comuniste din Europa de centru și Europa estică au fost complet schimbate. Țara noastră însă, nu și-a putut obține libertatea, așa cum au făcut-o ceilalți. Românii au fost nevoiți să își câștige democrația, prin luptă. O luptă care s-a terminat cu executarea conducătorilor comuniști, cu moartea a 1.116 oameni și rănirea a altor 4.089. Revoluția a început pe data de 16 decembrie, la Timișoara, acolo unde a ținut până pe 20 decembrie. O zi mai târziu a avut loc prima zi a Revoluție din București. Totul a început atunci când protestatarii au mers în fața Hotelului Intercontinental din Piața Universității.

Cum a început lupta pentru libertatea românilor

Era 16 decembrie 1989. Iarna, pe străzile Timișoarei. O singură clipă, bine pregătită, a fost de ajuns, pentru ca lupta căderii comunismului să înceapă. Mai mulți credincioși reformați au început protestele, însă pașnic, în jurul catedralei Piața Maria. Aceștia protestau împotriva unei decizii a autorităților, prin care pastorul Laszlo Tokes avea să fie mutat, fără voia sa, în altă regiune. Dintr-o dată, protestului s-au alăturat mai mulți timișoreni, printre care foarte mulți tineri studenți și muncitori.

În jurul orei 16.10, mai multe tramvaie au fost blocate de cei care protestau și strigau: „Jos Ceaușescu!”. Pentru că au vrut să devină din ce în ce mai mulți, protestatarii s-au îndreptat către căminele de studenți. Au ajuns ulterior și la sediul Partidului Comunist Român, acolo unde au avut loc primele scandaluri cu autoritățile. Primii români ieșiți în stradă pentru libertate au fost arestați și chiar bătuți.

17 decembrie – Nicolae Ceaușescu intervine

O zi mai târziu, în speranța că totul a fost doar un vis urât, Nicolae Ceaușescu organizează rapid o teleconferință cu membrii partidului din fiecare județ. Acesta a dat ordin să se impună retragerea.

„Se somează, oricine nu se supune se socotește stare de necesitate și se aplică legea!”, preciza Ceauşescu.

Primele focuri de armă au fost aprinse în acea zi. Atunci, străzile au găzduit adevărate lupte între civili și militari. TAB-uri, tancuri și magazine la rând au fost incendiate.

18 decembrie, Ceaușescu pleacă în Iran

Pe data de 18 decembrie, Nicolae Ceaușescu s-a deplasat în Republica Islamică Iran. Între timp, în țara sa, magazinele erau distruse, luptele de stradă erau puternice. Militarii și milițienii de pe atunci au încercat să oprească oamenii să formeze grupuri.

În ciuda încercării lor, 30 de tineri au ieșit în fața catedralei pentru a repeta colinde, însă sute de oameni au manifestat pe lângă ei și au fluturat permanent un drapel al cărei stemă comunistă fusese tăiată.

Operațiunea „Trandafirul”

Generalul Constantin Nuță organizează operațiunea „Trandafirul”. Era vorba despre activitatea de transportare a primelor 43 de cadavre ale manifestanților uciși. Acestea erau duse de la Timișoara la București, în scopul de a fi incinerate, pentru a se șterge orice urmă a Revoluției.

Două zile de atunci, armata, milițienii și oamenii securității au încercat să oprească manifestanții, însă aceștia, încă din seara de 19 decembrie, au ocupat complet Piața Operei. Magazinele și instituțiile de pe atunci și-au încetat activitatea și au început să participe la demonstrații. Militarii au fost alături de revoluționari, într-un moment, strigând „Armata e cu noi!”.

Ajunși pe data de 20 decembrie, protestatarii din Timișoara ajung pe Frontul Democratic Român, cu Lorin Fortuna președinte, Ioan Chiș vicepreședinte și Claudiu Iordache secretar general. Aceștia pregăteau din plin mișcarea de rezistență. Așa au ajuns zeci de grupări să ocupe Piața Operei. După scandări puternice, generalul Ștefan Gușe dă ordin ca tehnica să intre în retragere și să se folosească armamentul din dotare. În doar o oră, militarii au reușit să fraternizeze cu demonstranții, iar autoritățile au luat decizia de a nu mai interveni. Timișoara devenise la acel moment primul oraș liber din România.

La Balconul clădirii Operei, primarul Timișoarei a primit cererile protestatarilor de a elibera persoanele care se aflau în arest, de a duce trupurile neînsuflețite acasă pentru cei care au murit și de a-i cere lui Ceaușescu demisia. Nu mult a durat până când Nicolae Ceaușescu s-a întors din Iran. Aflând cele întâmplate în țara sa, Ceaușescu a decretat stare de necesitate și a ieșit public cu un discurs care a fost mediatizat la televizor și radio.

20/21 decembrie – Miting popular

Între 20 și 21 decembrie, Comitetul Municipal al Partidului Comunist Român (PCR) se hotărăște să organizeze o adunare populară în Piața Republicii, pentru a condamna acțiunile protestatarilor. Mitingul a fost transmis și el prin radio și TV, iar Ceaușescu a ținut tot mai multe discursuri. Nici soția sa, Elena, nu a stat deoparte. Aceasta încearcă din răsputeri să calmeze spiritele românilor care își strigau dorința de libertate. Pentru a-i calma pe oameni, Ceaușescu promisese că va lua măsuri pentru un trai mai bun, printre care majorarea retribuției minime și a alocației pentru copii. Pentru puțin timp, mitingul se oprește, însă mii de oameni au continuat să ceară democrația. Seara, forțele de ordine primesc ordin să atace. Au fost înregistrate foarte multe arestări, dar și morți și răniți.

Tot ce se întâmplase era doar începutul. La Brașov, aproape o mie de oameni au luat decizia de a începe un protest în fața Comitetului Județean al PCR. Exemplul a fost urmat și de Sibiu, acolo unde prim secretar al organizației era chiar Nicu, fiul soților Ceaușescu.

22 decembrie – marile uzine își încheie activitatea

Încă de dimineață, pe 22 decembrie, uzinele din București își închid porțile. Grupurile de muncitori aleg să renunțe la muncă și să organizeze un mare protest, în centrul Bucureștiului. Au fost mii de muncitori de la Grivița Roșie, Vulcan, 23 August, Pipera, Republica, Întreprinderea de Mașini Unelte şi Ansamble București. În acel moment, Nicolae Ceaușescu l-a acuzat pe Vasile Milea că s-ar fi sinucis și că este trădător, însă nici în ziua de astăzi nu se știe dacă a fost ucis sau dacă și-a luat viața. Așa a rămas Armata Română fără comandant. Adjunctul ministrului Apărării, Victor Atanasie Stănculescu dă primele ordine de retragere, iar românii au strigat, cât au putut de tare: „Armata e cu noi”.

La 12.06, Nicolae și Elena Ceaușescu, însoțiți de Manea Mănescu, Emil Bobu, generalul Marin Neagoe și gărzile de corp aleg să plece rapid de la PCR. S-au urcat la bordul unui elicopter, din dorința de a fugi cât mai departe. Trei ore mai târziu, aceștia sunt arestați la Târgoviște, potrivit volumului „România 1989-2005. O istorie cronologică”. Între timp, sediile Radioului și Televiziunii Române sunt ocupate de manifestanți, în frunte cu actorul Ion Caramitru și poetul Mircea Dinescu.

Între 14.15 și 16.00, militarii sunt trimiși să păzească obiective importante, precum Televiziunea Română, Casa Scânteii, sediul Comitetului Central, Banca Națională a României, Radiodifuziunea Română sau Palatul Telefoanelor.

Consiliul Provizoriu al Frontului Salvării Naționale preia puterea întregului stat. Printre cei 39 de membri s-au aflat Ana Blandiana, Doina Cornea, Dumitru Mazilu, Mircea Dinescu, László Tokés, Dan Deşliu, Petre Roman, Ion Caramitru, Sergiu Nicolaescu, Dan Marţian, Cazimir Ionescu, Domokos Geza și Ion Iliescu.

22/23 decembrie. Victime în rândul armatei și civililor

În noaptea de 22 spre 23 decembrie au fost înregistrate mai multe victime. Sediul televiziunii a fost atacat, iar emisia a fost oprită. În Piața Republicii au fost schimburi de focuri puternice, iar Biblioteca Centrală Universitară a fost incendiată.

Soții Ceaușescu rămân în continuare arestați de milițieni. Cei doi au fost duși la sediul Inspectoratului de Miliție la Unitatea Militară 01417 din Târgoviște. Tot atunci încep primele acțiuni revoluționare în centre urbane. Grupuri de revoluționari au preluat puterea, la nivel local, iar unitățile militare li s-au alăturat, în toată țara. Așa au început românii să se simtă din ce în ce mai puternici și mai dornici de libertate.

Consiliul Frontului Salvării Naționale decide ca Nicolae Militaru să fie noul ministru al Apărării Naționale. În cartea „Istoria României în date” – Ed. Enciclopedică, 2003, se arată cum Ion Iliescu a ieșit public și a anunțat arestarea soților Ceaușescu, dar și eliberarea deținuților politici.

24 decembrie. Încetarea focurilor și răsunetul colindelor

Pe data de 24 decembrie, în anul 1989, Consiliul decide să înceteze focurile în toate localitățile din țară. Civilii au predat armamentul la unitățile militare. Bucureștiul părea mai mult un oraș asediat de armată. Peste tot erau tancuri care patrulau și militarii formau grupuri de protecție, împreună cu civilii.

După mai bine de patruzeci de ani, România avea să audă ceva impresionant la radio și TV. Colindele și cântecele religioase răsunau în toată țara.

25 decembrie. Execuția soților Ceaușescu

Au murit în ziua de Crăciun, pe 25 decembrie 1989. Așa a fost finalul pentru Nicolae și Elena Ceaușescu. Cei doi au fost judecați de Tribunalul militar. Totul a început la unitatea militară din Târgoviște, atunci când Ceaușescu, lider comunist din 1947 și până atunci, era acuzat de genocid, subminarea puterii de stat, a economiei, distrugerea bunurilor obstești, explozii și încercarea de a fugi din România. În urma sentinței, cei doi au fost condamnați la moarte. Au fost executați, prin împușcare, în după amiaza zilei de 25 decembrie.

26 decembrie. Petre Roman preia frâiele Guvernului

A doua zi de Crăciun, Petre Roman a fost numit în funcția de prim ministru al Guvernului, prin decret oficial. A fost ziua în care, mai multe legi, decrete și acte normative au fost anulate. Au fost instituite primele Tribunale Militare care să judece orice caz de terorism. Un alt decret abordat a fost trecerea Departamentului Securității Statului în subordinea Ministerului Apărării Naționale. Tot în acea zi au fost abrogate toate decretele prin care soții Ceaușescu au primit distincții și au fost decorați.

Pe 28 decembrie au fost depuse toate armele. Soții Elena și Nicolae Ceaușescu au fost înmormântați în Cimitirul Ghencea Civil din București. Înhumarea a fost una extrem de secretă, pentru a nu da naștere unor noi situații tensionate. Așa s-a terminat comunismul din România, iar democrația a domnit în toți acești 32 de ani.

Notă redacție: Din respect pentru dumneavoastră, acest articol nu este însoțit de publicitate

Recomandări autor