J.R.R. Tolkien, autorul celebrei serii „Stăpânul Inelelor” și „Hobitul”, a fost un geniu al literaturii fantastice, care nu a creat doar o lume incredibilă, ci și un adevărat cult în rândul cititorilor săi. Scriitor, poet, filolog și profesor universitar, a dus o viață impresionantă și a lăsat posterității o moștenire fără precedent: lumea lui Bilbo Baggins și a celorlalți protagoniști miraculoși.
Primii ani din viață, o tragedie din care singura evadare a fost fantezia
Pe numele său întreg John Ronald Reuel Tolkien, scriitorul s-a născut în data de 2 ianuarie 1892 în Bloemfontein, Africa de Sud, într-o familie de origine britanică. Moartea subită a tatălui său, Arthur Tolkien, cauzată de febra reumatică și complicațiile ulterioare în anul 1895, a determinat-o pe mama acestuia să ia o decizie care avea să impacteze puternic viitorul familiei sale. Mabel Suffield Tolkien și-a luat cei doi copii, pe John și Hilary, și s-a mutat în țara sa de origine, Marea Britanie, în suburbia orașului Birmingham.
Viața într-o țară industrializată nu le-a adus multe beneficii, iar diferențele dintre locul său natal și orașul în care locuiau atunci au fost crunte. Nu doar mediul era diferit, ci și condițiile de trai. Primii ani din viață ai autorului au fost marcați de o situație financiară cruntă, iar mai apoi de un eveniment tragic: moartea mamei sale. Mabel Suffield Tolkien a fost răpusă de afecțiunea cu care s-a luptat o viață întreagă, diabetul, iar băieții săi au rămas singuri pe lume. În acel moment, Tolkien avea vârsta de doar 12 ani.
Într-un asemenea moment dificil, scriitorul și fratele său nu s-au bucurat de ajutorul și grija rudelor, care erau împotriva orientării lor religioase. Familia Tolkien era catolică, așa că singurul sprijin rămas le-a fost un preot pe nume Francis, care i-a luat sub acoperișul său și i-a crescut după învățătura duhovnicească. Ghidarea aceasta spirituală de care a avut parte la o vârstă atât de fragedă poate fi o explicație pentru convingerile religioase ale lui John Ronald Reuel din anii maturității, deoarece a fost un catolic convins.
În ciuda acestui trecut dureros și a contextului familial din care a provenit, Tolkien s-a afirmat pentru interesul său în ceea ce priveșe educația și limbile străine. Adolescent fiind, a dat dovadă de un talent lingvistic uimitor. Era fluent în latină, greacă și finlandeză, iar acestora li s-au adăugat multe altele în anii ce au urmat. Interesul său pentru limbile străine nu s-a oprit aici, deoarece încă de pe atunci începuse să-și creeze propria limbă, la care lucra ori de câte ori avea ocazia pentru amuzament.
La vârsta de 16 ani a avut parte de prima dezamăgire în dragoste, pricinuită de mediul strict din internatul în care trăia. A cunoscut-o pe Edith Bratt și au legat o frumoasă prietenie, dar tutorele său, preotul Francis, s-a opus categoric acestei legături. Legătura lor a fost interzisă, însă a dăinuit în sufletul scriitorului. În anul în care și-a sărbătorit cea de-a 21-a aniversare, a reluat relația cu iubita sa din adolescență.
În toamna anului 1911 s-a înscris la Colegiul Exeter, Oxford, unde s-a specializat în limbi germanice, engleză veche și literatură clasică. Interesul său pentru lingvistică era tot mai pronunțat, iar limbile pe care le inventa prindeau din ce în ce mai mult contur, în special datorită cunoștințelor pe care le dobândi-se în toți acești ani. Și-a încheiat studiile universitare în anul 1915, moment care a coincis cu izbucnirea Primului Război Mondial în Europa.
Serviciul militar din timpul Primului Război Mondial și cariera academică la Universitățile Leeds și Oxford
Națiunea avea nevoie de soldați tineri pe front, iar Tolkien nu a fost exclus de la serviciul militar. S-a servit patria cu dedicare și a supraviețuit Bătăliei de la Somme, una dintre cele mai dificile lupte ale Antantei împotriva trupelor germane. Din cauza stării sale de sănătate fragile a fost eliberat de pe front și trimis acasă, unde în anul 1916 s-a căsătorit cu Edith Bratt.
După încheierea carierei militare, John Ronald Reuel Tolkien s-a angajat ca lexicograf la New English Dictionary, viitorul Oxford English Dictionary. Până în 1922 a continuat să lucreze la propriile sale limbi, bazate în principal pe galică și finlandeză, care în imaginația autorului erau cele folosite în rândul elfilor. Tot în această perioadă a început să lucreze la „Lost Tales”, o istorie mistică a umanității, a elfilor și a altor creaturi fantastice, vorbitoare de limba „Elvish”- limba elfilor.
Anii ce au urmat au marcat începutul carierei sale academice, fiind profesor de Literatură Engleză la Universitatea Leeds. Va deține această poziție până în 1925, iar ulterior va deveni cadru didactic academic la Universitatea din Oxford, unde a predat Anglo-Saxonă, iar ulterior Literatura și Limba Engleză. A ghidat sute de studenți la această catedră până în anul 1959, când după multe realizări și contribuții impresionante în domeniul lingvisticii s-a pensionat.
La Oxford a fondat alături de C.S. Lewis și Owen Barfield gruparea literară „The Inklings”, iar capodoperele sale literare, seria „Stăpânul Inelelor” și „Hobitul” au prins contur.
Lumea fantastică a reprezentat pentru Tolkien încă din copilărie o scăpate din realitate, iar imaginația i-a servit drept cea mai de seamă unealtă. Mintea sa a adus la viață lumi miraculoase, populate de ființe nemaiîntâlnite, dar și limbi vorbite de acestea, care ulterior s-au concretizat în „Stăpânul Inelelor” și „Hobitul”.
„Stăpânul Inelelor” și „Hobitul”
Ideea hobitului i-a venit chiar în timp ce verifica examenele studenților săi. Așa a fost creat Bilbo Baggins, personajul în jurul căruia se desfășoară întregul fir narativ al romanului „Hobitul”, publicat de „George Allen and Unwin” în data de 21 septembrie 1937. Cartea a fost etichetată ca o poveste pentru copii, dar autorul a declarat ulterior că intenția lui nu a fost niciodată să se adreseze acestei categorie de cititori.
Următorii ani au fost dedicați seriei „Stăpânul Inelelor”, care-i va aduce faima internațională și reputația cunoscută în prezent. J.R.R. Tolkien a fost încurajat de Stanley Unwin să se dedice scrisului, în special datorită succesului neașteptat al primei sale publicații, care avea nevoie de o continuare. De data aceasta, autorul a fost determinat să surprindă fiecare detaliu important, fiecare personaj și fiecare aspect al lumii sale fantastice. În consecință, seria care l-a consacrat în literatură a fost scrisă în nu mai puțin de 10 ani, perioadă în care a scris și perfecționat atât limba elfilor, cât și cadrul fantastic și personajele.
„Stăpânul Inelelor” a fost publicată în 1954-1955 în trei părți: „Frăția Inelului”, „Cele două turnuri” și „Întoarcerea regelui”. La 50 de ani după prima apariție, au fost vândute peste 100 de milioane de copii în întreaga lume, fiind traduse în peste 25 de limbi.
Sfârșitul vieții
După ce și-a încheiat activitatea academică, John Ronald Reuel Tolkien și soția sa, Edith, s-au retras în Bournemouth. Prima care a plecat din această lume a fost partenera scriitorului în 1971, iar ulterior și inima acestuia a încetat să bată în data de 2 septembrie 1973. După o viață împreună, petrecută în iubire și înțelegere, cei doi împart același loc de veci în cimitirul Wolvercote din Oxford.
Surse folosite pentru acest material: Tolkien Society, Biography, Tolkien Library, Cliff Notes.
