Unele dintre filme sunt originale dar cele mai multe filme Disney sunt inspirate din folclor. Alba ca Zăpada, Cenușăreasa și Mica Sirenă au fost toate inspirate din basmele europene. Dar nu fiecare poveste a fost adaptată din surse precum Frații Grimm – unele dintre ele se bazează pe evenimente și figuri istorice reale. Povestirile pot fi înfrumusețate, ele fiind uneori mai puțin fascinante și alteori mai incredibile decât adaptările lor.
Pocahontas
Pocahontas (1995), o poveste de dragoste muzicală concentrându-se pe relația dintre Prințesa Powhatan Pocahontas și colonistul englez John Smith. Filmul atinge tensiunile dintre amerindieni și englezi, care se confruntau cu ei și încercau să le ia pământul, dar se termină cu salvarea vieții lui Pocahontas, facilitând un armistițiu între cele două grupuri.
Realitatea este destul de diferită. În primul rând, Pocahontas – ceea ce înseamnă „copil mic” sau „cel obraznic” – a fost doar o poreclă și numele ei real a fost Matoaka. Ea este portretizată ca fiind o tânără adultă în film, dar când l-a întâlnit pe John Smith, în vârstă de 28 de ani, ea avea doar 10 ani. I-a salvat viața lui Smith și era fiica șefului Powhatan. Dar filmul nu arată că, în cele din urmă, ea a fost răpită și ținută ostatică de coloniști , convertită la creștinism, căsătorită cu un bărbat care avea de două ori vârsta ei, redenumită Rebecca, și a defilat în Anglia ca un exemplu de „sălbatic civilizat”. În cele din urmă, a murit în Anglia din cauze necunoscute la vârsta de 20 de ani.
Moana
Unul dintre cele mai de succes filme Disney din ultimii ani, Moana, este unul care nu s-a îndepărtat prea mult de rădăcinile sale istorice. În loc să fie pură ficțiune, filmul se bazează pe mitologiile antice hawaiiană, mangarevană, tahitiană, tongană, samoană și polineziană și, în special, pe figura lui Maui.
În film, prințesa Moana cea curajoasă îl caută pe zeul Maui și împreună se îmbarcă într-o aventură îndrăzneață căutând să-și salveze poporul de foame. În mitologia sursă, există într-adevăr un zeu Maui și el este într-adevăr important.
Alba ca Zăpada
Alba ca Zăpada este un basm clasic care a fost transmis de sute de ani din generație în generație. Inițial transcrisă de frații Grimm la începutul anilor 1800, este posibil ca povestea să fi existat încă din Evul Mediu. Este un basm în chintesență – există o prințesă frumoasă, o oglindă magică, o regină rea, un blestem, și un prinț frumos. Cei mai mulți oameni știu că Disney a făcut-o mult mai prietenosă decât Frații Grimm, dar ceea ce ei nu știu este că povestea a avut rădăcini în evenimente din viața reală.
În 1994, un istoric german pe nume Eckhard Sander a postat o lucrare controversată susținând că a descoperit dovezi că povestea a fost inspirată de ceva ce s-a întâmplat în secolul al XVI-lea. „Prințesa” din viața reală a fost o contesă germană pe nume Margarete von Waldeck, care a murit misterios la vârsta de 21 de ani după ce a fost otrăvită. Ea a fost forțată să plece de mama ei vitregă la vârsta de 16 ani, apoi s-a îndrăgostit de un prinț cu care nu i s-a permis să se căsătorească – o potențială cauză a decesului ei. Piticii din poveste ar fi putut fi inspirați de creșterea întârziată a oamenilor care au lucrat în minele deținute de tatăl ei.
Margarete von Waldeck
O origine alternativă este Maria Sophia von Erthal, care a fost fiica unui prinț german în secolul al XVII-lea. Viața Mariei bifează multe dintre temele din Alba ca zăpada – avea o mamă vitregă despre care se știa că nu-și iubea copiii vitregi, casa ei avea o „oglindă vorbitoare” care este încă găzduită la Muzeul Spessart astăzi, și au existat o serie de pitici și oameni cu o creștere întârziată angajați să lucreze în minele locale pentru Maria. Mai mult, sicriul de sticlă din poveste ar fi putut avea legătură cu sticlăria din regiune, iar otrava ar fi putut face aluzie la abundența de plante mortale din regiune.
Maria Sophia von Erthal
Cenușăreasa
Cenușăreasa este un alt basm atemporal și în 1950 a fost transformat într-un clasic animat. Povestea descrie viața unei tinere fecioare asuprite, care este înrobită de mama ei vitregă și în cele din urmă eliberată de Făt-Frumos, după ce el încearcă pantoful de sticlă pe fiecare femeie din regat. S-a crezut că povestea a apărut în secolul al 17-lea – dar este posibil să fi fost inspirată de o poveste mult mai veche -povestea unei femei din China care a trăit în jurul anului 206 î.Hr.
Ye Xian , fiica unui șef, a trăit o viață prosperă până la moartea prematură a tatălui ei care a lăsat-o în grija mamei vitrege neglijente și rău intenționate. Ea a avut chiar și o soră vitregă, Jun-li, urâtă, proastă și rea de gură. A fost forțată să-și slujească mama și sora vitregă care erau geloase pe frumusețea și pe intelectul ei și voiau să o umilească.Ye Xian se împrietenește cu un pește magic. După ce mama ei vitregă îl ucide, ea îngroapă oasele astfel încât să poată valorifica puterile lor magice. Când mama ei vitregă și sora o lasă în pace în timp ce participă la un bal de lux, ea își dorește o rochie frumoasă de mătase și papuci de aur.
Ea este vestită drept cea mai frumoasă femeie de la petrecere, iar când fuge pentru a evita să fie văzută de mama ei vitregă, pierde unul dintre papucii de aur, la fel ca Cenușăreasa și papucii ei de sticlă. Pantoful de aur ajunge în mâinile regelui, care devine obsedat de găsirea proprietarei, deoarece este atât de mic încât, într-un moment în care legarea piciorului era văzută ca fiind dezirabilă, el presupune că femeia căreia îi aparține pantoful, trebuie să fie o mare frumusețe. Ye Xian reușește să ajungă la curte și să dovedească că pantoful i se potrivește, iar regele se îndrăgostește, desigur, și trăiesc fericiți până la adânci bătrâneți.
