Home > Cultură > Istorie > 47 de ani de la inaugurarea Transfăgărășanului. Povestea neștiută a unuia dintre cele mai frumoase drumuri din Europa
Istorie Premium

47 de ani de la inaugurarea Transfăgărășanului. Povestea neștiută a unuia dintre cele mai frumoase drumuri din Europa

47 de ani de la inaugurarea Transfăgărășanului. Povestea neștiută a unuia dintre cele mai frumoase drumuri din Europa

Acum 47 de ani, pe 20 septembrie, avea loc inaugurarea spectaculosului drum național Transfăgărășan. La 1974, drumul se deschidea oficial, cuprinzând cel mai lung tunel rutier din țara noastră, de o dimensiune de 887 de metri. De altfel, Transfăgărășanul este drumul situat la cea mai mare altitudine din țară, de 2.045 de metri.

Drumul are o poveste impresionantă

Construit între anii 1970 și 1974, ca o cale de comunicare între Muntenia și Ardeal, spectaculosul Transăgărășan este cunoscut în întreaga lume drept „drumul dintre nori”.

Povestea drumului este una impresionantă. Pentru a putea fi realizați cei 91 de kilometri de drum, au fost alocate trei milioane de tone de rocă. Muncitorii au realizat 830 de lucrări transversale şi 290.000 de metri cubi de zidărie. Pentru realizarea tunelului cunoscut sub numele de Capra – Bâlea – cel mai lung din România, cu o  lungime de 887 m – au fost escavați peste 41.000 metri cubi de rocă. Mai mult, au fost utilizate  20 tone de dinamită, 3.573 tone de ciment, 89 tone de oțel beton, 24.000 ancore, 129 tone de plase sudate, 14.200 metri pătrați de cofraje, 1.750 metri liniari de tuburi de beton, 4.100 metri liniari de ţeavă, 50 tone de confecții din metal, 6.900 metri cubi de nisip, 6.000 metri cubi de pietriș dur, 3.000 tone de cribluri și 740 de lămpi de iluminat. Toate au avut costuri enorme, însă Ceaușescu și-a dus planul la îndeplinire cu ușurință.

Cel care a avut ideea să construiască un astfel de drum a fost chiar Nicolae Ceaușescu. Drumul a fost construit la inițiativa sa, între 1970 și 1974. El a gândit Transfăgărășanul ca un drum strategic, folosit de militari. Până la construcția marelui drum,  Munții Făgăraș nu puteau fi trecuți. În acea zonă nu putea fi folosit nici măcar calul.

La construirea lui au fost folosiți tinerii înrolați obligatoriu în armată la 18 ani, constructorii civili și militarii, țăranii și intelectualii. Mulți dintre ei erau aduși din închisorile comuniste.

Locul este legat de numeroase povești. Una dintre acestea are legătură cu povestitorii  locului. Se pare că minerii care se ocupau cu montarea explozibilului se țineau unii de alții, câte 20 – 30, pentru a nu fi luați de vijelie și aruncați în prăpastie.

O altă poveste scoate în evidență un călugăr pe nume Nectarie. Se spune că după construirea Transfăgărăşanului acesta a urcat cu mașina, un Trabant, până la Capra. Acolo ar fi surprins de o avalanșă. Acesta a lăsat mașina sub copertina de la Capra și s-a urcat pe zăpadă rapid, ca să poată fi adus la baza muntelui. Se spune că așa a scăpat cu viață, iar mașina lui ar fi fost găsită abia după șase luni.

Sunt și povești triste, dar adevărate, confirmate de-a lungul celor aproape cinci decenii. O mare parte dintre cei care au muncit la drumul dintre nori au murit în prăpăstiile adânci. Astăzi, Transfăgărășanul este unul dintre cele mai vizitate drumuri din România, fiind considerat și unul dintre cele mai spectaculoase drumuri montane din Europa. Anual, acesta este vizitat de zeci de mii de turiști, datorită Lacului Bâlea, serpentinelor unice și Barajului Vidraru, pe lângă care Transfăgărășanul trece și despre care o să vă prezentăm o amplă poveste, într-un articol viitor.

Raportează o greșeală

Urmatorul text selectat o sa fie trimis editorilor nostri: