O femeie simplă, îmbătrânită înainte de vreme, cu fața arsă de soare și extrem de obosită. Mama Teodorei Marcu e încă în stare de șoc și n-a vorbit cu nimeni la înmormântarea fiicei

A venit să-și conducă fiica pe ultimul drum, fără să mai apuce să-i spună vreo vorbă.

Tânăra ucisă de hărțuitorul ei a fost înmormântată între bunicii săi

A fost ultima întâlnire, una mută, una apăsătoare. Niciun strigăt, niciun cuvânt. O femeie simplă, trecută de griji și de ani grei, îmbrăcată în negru, cu chipul ars de soare și o oboseală dusă până în suflet, a fost văzută în mijlocul cortegiului. Nu s-a prăbușit, dar întreaga ei ființă spunea ce nu se putea rosti:

„O mamă nu ar trebui să-și îngroape copilul”.

Femeia venise în țară fără să stea pe gânduri, imediat după ce a aflat că fiica ei, fosta concurentă de la Insula iubirii, fusese ucisă. Tot ce clădise în străinătate a rămas în urmă, căci visul unui viitor mai bun a fost spulberat de realitatea unui sicriu alb. A găsit în loc de îmbrățișare o fetiță care întreba de mama ei fără să știe că n-o va mai vedea niciodată. În ziua înmormântării, a fost surprinsă lângă poarta casei, cu o sticlă de apă în mână, înconjurată de coroane și oameni triști. Nu a rostit nimic. A mers pe jos până la biserică, ținându-se de ceilalți, cu privirea pierdută, ca și cum pașii îi erau călăuziți doar de o suferință care nu mai avea nevoie de cuvinte.

Pe tot parcursul ceremoniei, femeia n-a vorbit cu nimeni. Nu a cerut nimic, nu a făcut niciun gest care să atragă atenția, ci doar a strâns din dinți, și-a legat basmaua pe cap și a mers mai departe. A fost acolo, prezentă, dar cu gândurile departe, în lumea pe care doar o mamă îndurerată o cunoaște. Pozele surprinse de wowbiz.ro arată o femeie care pășește încet, dar demn, conștientă că dacă ea cade, totul se prăbușește.

Teodora Marcu a fost înmormântată între bunicii ei, în locul copilăriei sale. Locul unde a crescut s-a transformat în locul în care va rămâne pentru totdeauna. Pe garduri și în curte au fost așezate zeci de coroane cu panglici negre, iar scările casei au fost luminate de lumânări aprinse de cei care i-au fost aproape. În liniște, oameni au trecut și au aprins o lumânare, au rostit o rugăciune și au plecat cu capul plecat.

Alex Marcu, soțul Teodorei, a fost cel care a stat neclintit lângă sicriu pe tot parcursul slujbei. Cu fața brăzdată de suferință, ochii roșii și umerii lăsați, el nu s-a desprins nicio clipă de lângă femeia care i-a fost parteneră de viață și mama copilului lor. Nu a vorbit, nu a căutat alinare, ci doar a ținut mâna rece a Teodorei, ca și cum voia să-i mai spună ceva ce nu apucase cât era în viață.

Momentul care a rupt inimile celor prezenți a fost cel în care Alex a pus în sicriu un buchet de trandafiri roșii, florile preferate ale Teodorei.

„A fost un gest care a spus totul despre ce a simțit și despre cât de mare a fost dragostea dintre ei”

, au spus cei prezenți la înmormântare. Trandafirii, așezați cu grijă de mâinile tremurânde ale bărbatului, au rămas lângă trupul neînsuflețit al celei pe care a iubit-o cu tot sufletul.

Cortegiul funerar s-a oprit pentru câteva momente în fața casei unde Teodora copilărise, iar cei care o cunoscuseră au aprins lumânări și au pus flori în tăcere. Liniștea locului era spartă doar de suspinele reținute ale celor care nu-și puteau stăpâni emoțiile. Sicriul alb, dus pe umeri de rude, a fost coborât între mormintele bunicilor, iar pământul rece a fost ultima atingere pe care familia i-a mai putut-o oferi.

Nimeni nu a ținut discursuri. Nimeni nu a rostit vorbe mari. Toată lumea a lăsat privirile în pământ și a tăcut. Doar preotul a rostit slujba, iar lacrimile au curs în șoaptă. La final, cei apropiați au rămas câteva minute în fața crucii proaspăt bătute în pământ, privind fotografia Teodorei și fluturând câte o floare în vânt, în semn de rămas-bun.

Pentru mama Teodorei, pentru soțul ei și pentru fiica rămasă în urmă, această zi a fost una în care timpul s-a oprit în loc. O mamă care a venit din străinătate ca să își îngroape copilul, un bărbat care și-a dus iubirea până la marginea mormântului, o fetiță care încă întreabă de mama ei. Nimeni nu a putut să le aline durerea, nimeni nu a avut ce să le spună.

A fost o înmormântare tăcută, dar plină de durere și simboluri. Trandafiri roșii, o basma neagră legată sub bărbie, lumânări aprinse pe scări și pași grei pe aleea cimitirului. Toate vorbesc despre o viață frântă și despre golul lăsat în urmă de Teodora Marcu.