Antibioticele care pot fi eliberate fără rețetă – ce înseamnă „doza de urgență” și ce trebuie să știe românii

Măsura este introdusă prin Ordinul nr. 183/2024 al Ministerului Sănătății și urmărește să limiteze automedicația și să reducă fenomenul de rezistență bacteriană, fără a bloca accesul rapid la tratament atunci când consultația nu poate avea loc imediat.

În practică, situațiile din teren sunt neuniforme: unii pacienți reclamă refuzuri sau solicitări de documente suplimentare, iar alții reușesc să primească tratamentul de urgență. Aceste diferențe nasc confuzie și drumuri suplimentare către unitățile de primiri urgențe, exact în momentele în care timpul contează.

Ce înseamnă „doza de urgență”

„Doza de urgență” reprezintă cantitatea minimă necesară pentru a începe rapid terapia până la consultul medical. Pacientul poate primi o singură doză de urgență pentru fiecare medicament eligibil, cu semnarea unei declarații pe proprie răspundere că nu a ridicat același produs din altă farmacie. Pentru copii, se oferă întotdeauna cea mai mică formă de ambalaj disponibilă, adecvată dozei.

Exemple de substanțe care pot fi eliberate în regim de urgență includ Amoxicilina, Ampicilina, Doxicilina și Oxacilina, acolo unde sunt marcate ca eligibile. Scopul este ca tratamentul să poată fi început fără întârziere atunci când accesul la medic este limitat.

„Farmaciștii pot elibera medicamente din categoria antibioticelor și antifungicelor de uz sistemic, marcate cu «*» în anexa nr. 1, fără prescripție medicală, în cantitatea necesară pentru 48 de ore, respectând modul de administrare prevăzut în rezumatul caracteristicilor produsului”.

Condiții de eliberare și obligații pentru farmacii

Eliberarea în regim de urgență se face în baza ghidului de bune practici farmaceutice și cu respectarea strictă a rezumatului caracteristicilor produsului (mod de administrare, doză, atenționări). Farmacistul verifică eligibilitatea, stabilește cantitatea minimă pentru cele 48 de ore și consemnează acordarea dozei.

Farmaciile au obligația unei raportări zilnice a acestor eliberări prin sistemul electronic al Serviciului de Telecomunicații Speciale (STS). Platformele informatice ale farmaciilor trebuie actualizate pentru a integra noul flux, într-un termen stabilit de reglementare (60 de zile de la intrarea în vigoare).

Datele transmise includ: identificarea pacientului (CNP, nume, vârstă sau, pentru cetățenii străini, date echivalente), caracteristicile medicamentului (denumire, concentrație, formă farmaceutică, cantitate și mod de administrare), precum și datele farmacistului (nume, semnătură, data eliberării). Înregistrarea face legătura și cu starea sau diagnosticul pentru care se acordă doza, pentru trasabilitate.

De ce contează această regulă: ea încearcă să echilibreze nevoia de acces rapid la tratament cu controlul strict al antibioticelor. Implementată corect, poate descuraja excesele și, în același timp, poate menține eficiența acestor medicamente pe termen lung. Responsabilitatea se împarte între profesioniști și pacienți: farmacistul trebuie să aplice regulile, iar pacientul să respecte indicațiile primite.

Într-un scenariu obișnuit – o infecție apărută seara sau într-un weekend, când accesul la consultație este dificil – pacientul poate primi din farmacie doza minimă pentru a începe tratamentul, urmând ca evaluarea medicală să stabilească schema completă. Următorul pas este programarea cât mai rapidă la medic, cu documentele primite din farmacie și cu medicația efectiv ridicată pentru intervalul de 48 de ore.