Schimbare importantă pentru șoferi: Cei cu două mașini vor plăti o nouă taxă obligatorie

Pentru tot mai mulți șoferi din România, momentul în care adaugă un al doilea autoturism nu vine cu bucuria firească a „încă unei mașini”, ci cu un detaliu care schimbă complet calculele: costul RCA nu se comportă cum se așteaptă majoritatea.

Și nu, nu e vorba despre vreo greșeală de ofertare sau despre „ghinion la asigurări”. Există un mecanism care apasă exact acolo unde te doare mai tare: la ideea că ai condus ani la rând fără incidente, ai acumulat Bonus–Malus, iar acum, când cumperi încă un vehicul, ai impresia că experiența ta „te urmează” automat. Doar că, în practică, lucrurile se leagă altfel.

În ultimele luni, discuția a fost reluată dintr-un motiv simplu: șoferii care își păstrează mașina veche și mai aduc una în familie ajung să simtă rapid o diferență. Nu apare ca un șoc într-o singură zi, ci ca o serie de decizii administrative care, cap la cap, îți schimbă bugetul lunar. Iar când întrebi „de ce?”, răspunsul e mereu în același loc: la modul în care funcționează Bonus–Malus și la ce înseamnă, concret, două polițe pe același nume.

Cum se vede „regula” în factura ta, înainte să o înțelegi

De obicei, totul începe cu o comparație: aceeași persoană, același istoric de condus, aceeași vârstă, dar două valori care nu seamănă între ele. Pe prima mașină, te uiți la reducere și îți spui că ai „muncit” pentru ea: ani fără daune, prudență, răbdare. Pe a doua, descoperi un preț care pare că ignoră complet acest trecut. Diferența nu e subtilă, iar asta naște instant suspiciuni.

Aici apare detaliul care ține mulți oameni în loc: reducerea din Bonus–Malus nu se comportă ca un card de fidelitate pe care îl folosești oriunde. În realitate, ea se leagă de poliță și de încadrarea asociată, iar atunci când ai două vehicule active, „avantajul” nu se multiplică automat. Pentru șofer, senzația e că sistemul îl pune să o ia de la capăt, deși el nu a făcut nimic greșit în trafic.

Mai ales când vorbim despre mașini mai vechi sau despre un al doilea autoturism folosit ocazional, apare întrebarea firească: de ce să plătesc mai mult pentru ceva ce folosesc mai rar? Însă asigurarea obligatorie nu negociază cu „rar” sau „des”, ci cu felul în care e definit riscul în sistem. Iar aici, mecanismul e construit să nu permită ca aceeași reducere să fie „lipită” simultan pe mai multe polițe.

Ce are de-a face Norma ASF și de ce se simte ca o taxă nouă

În spatele acestor diferențe stă cadrul stabilit prin Norma ASF nr. 20/2017, care reglementează modul de aplicare pentru Bonus–Malus. În discuțiile dintre șoferi, regula se traduce simplu: ai două mașini pe numele tău, ajungi să ai două realități diferite la RCA. Iar când vezi că a doua poliță nu „moștenește” automat istoricul tău, tentația e să pui eticheta de taxă și să închizi subiectul.

Doar că mecanismul e gândit cu o logică de piață: dacă același bonus s-ar aplica, în același timp, pe mai multe vehicule ale aceluiași proprietar, scăderea ar deveni generalizată și ar afecta echilibrul dintre prime și riscuri. Pe scurt, sistemul încearcă să prevină o reducere „în cascadă” care ar micșora încasările din RCA, în timp ce expunerea la risc ar rămâne (teoretic) mai mare, pentru că există mai multe vehicule active.

Asta explică și de ce șoferii simt că au intrat într-o zonă gri: nu le spune nimeni, din prima, că a doua mașină va fi tratată separat la calcul. În multe cazuri, informația apare abia când compari ofertele și observi că reducerea ta „stă” pe un singur autoturism. E un detaliu administrativ care, în practică, devine o decizie financiară.

Există, totuși, o portiță clară: reducerea acumulată se poate muta pe un alt vehicul, dar numai atunci când primul nu mai rămâne activ pe numele tău — adică după vânzare sau radiere. Cât timp păstrezi ambele mașini, sistemul păstrează reducerea unde era deja „așezată”, iar cealaltă poliță pornește pe altă linie de calcul.

În practică, asta înseamnă că proprietarii ajung să plătească mai mult la a doua poliță RCA pentru că acel vehicul este încadrat în clasa B0 (nivelul de bază, fără reducere), în timp ce bonusul rămâne atașat mașinii vechi; așadar, nu se introduce o taxă nouă separată, ci se aplică tarife diferite în funcție de clasa Bonus–Malus pentru fiecare poliță.