A murit Dan Bălan
Comunitatea artistică din România este în doliu după dispariția compozitorului și pedagogului Dan Bălan, care a încetat din viață pe 24 ianuarie 2026. Vestea a fost anunțată oficial de Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România (UCMR), iar reacțiile venite din partea colegilor, foștilor studenți și instituțiilor cu care a colaborat confirmă impactul major al muncii sale în muzica contemporană și în educația artistică.
Un reper pentru muzica românească
De peste trei decenii, Dan Bălan a coordonat Subsecția Didactică a UCMR (din 1990 și până în ultimele zile), devenind un sprijin constant pentru profesori și tinerii creatori. A îmbinat compoziția, cercetarea și activitatea universitară, formând generații întregi de artiști și contribuind la consolidarea unei „culturi a exigenței” în domeniul creației noi. Prin proiectele sale, a susținut dialogul între scene, școli și laboratoare de cercetare artistică, încurajând punțile dintre repertoriul contemporan și public.
„Teatrul Țăndărică își exprimă profundul regret la aflarea veștii trecerii în neființă a compozitorului Dan Bălan, colaborator al instituției noastre.
Dan Bălan a fost un partener artistic important al Teatrului Țăndărică, iar contribuția sa a îmbogățit în mod semnificativ repertoriul și identitatea noastră artistică. Profesionalismul, sensibilitatea și dedicarea sa vor rămâne repere pentru echipa noastră și pentru publicul care i-a apreciat creațiile.
În aceste momente de doliu, transmitem sincere condoleanțe familiei îndurerate și tuturor celor apropiați. Dumnezeu să îl odihnească în pace”.
Formare, creație și activitate didactică
Artist cu o formare solidă, Dan Bălan a studiat la Liceul de Muzică „George Enescu” și la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din București, perfecționându-se la clasele maeștrilor Myriam Marbe și Tiberiu Olah. Această bază i-a orientat traseul către muzica de scenă și către pedagogie, unde a valorizat rigoarea, creativitatea și lucrul interdisciplinar.
În creație, a semnat lucrări de muzică corală, muzică de cameră, lied, partituri pentru balet și teatru, piese pentru copii și pian. În paralel, a publicat studii și volume de specialitate, între care: Dicționarul Teatrului de Păpuși, Marionete și Animație din România (1999), Mitul românesc și universal în teatrul liric din România (2000), Arta muzicii – de la creație la educație (2004), Dascăli de ieri și de azi (2014), Păpușari, regizori, profesori (2015).
Atras în mod special de teatrul de animație, a colaborat pe termen lung cu Teatrul Țăndărică din București și cu Teatrul de Păpuși „Căluțul de mare” din Constanța. În mediul universitar, a predat la UNATC „I.L. Caragiale”, unde a contribuit la formarea mai multor generații și a pus bazele revistei „Studii, sinteze, comunicări” a catedrei de Expresie Vocală și Corporală, spațiu dedicat schimbului de idei între practicieni și cercetători.
