Administrația Biden continuă să își ascundă responsabilitatea pentru distrugerea conductelor Nord Stream

Au trecut șase săptămâni de când am publicat un raport, bazat pe surse anonime, în care îl numeam pe președintele Joe Biden drept oficialul care a ordonat distrugerea misterioasă, în septembrie anul trecut, a Nord Stream 2, o nouă conductă în valoare de 11 miliarde de dolari care urma să dubleze volumul de gaze naturale livrate din Rusia către Germania. Povestea a câștigat teren în Germania și în Europa de Vest, dar a fost supusă unui blackout mediatic aproape total în SUA.

În urmă cu două săptămâni, după o vizită a cancelarului german Olaf Scholz la Washington, agențiile de informații americane și germane au încercat să contribuie la acest blackout, furnizând publicațiilor New York Times și săptămânalul german Die Zeit povești de acoperire false pentru a contracara informația conform căreia Biden și agenții americani ar fi responsabili de distrugerea conductelor.

Asistenții de presă ai Casei Albe și ai Agenției Centrale de Informații au negat în mod constant că America a fost responsabilă pentru explozia conductelor, iar aceste dezmințiri pro forma au fost mai mult decât suficiente pentru corpul de presă de la Casa Albă. Nu există nicio dovadă că vreun reporter desemnat acolo a întrebat încă secretarul de presă al Casei Albe dacă Biden a făcut ceea ce ar fi făcut orice lider serios: să „însărcineze” oficial comunitatea americană de informații să efectueze o investigație aprofundată, cu toate mijloacele sale, și să afle cine a comis fapta din Marea Baltică. Potrivit unei surse din cadrul comunității de informații, președintele nu a făcut acest lucru și nici nu o va face. De ce nu? Pentru că știe răspunsul.

Sarah Miller – expert în energie și editor la Energy Intelligence, care publică reviste de specialitate de top – mi-a explicat într-un interviu de ce povestea conductei a fost o știre importantă în Germania și în Europa de Vest.

„Distrugerea conductelor Nord Stream în septembrie a dus la o nouă creștere a prețurilor la gazele naturale, care erau deja de șase sau mai multe ori mai mari decât nivelurile de dinainte de criză”, a spus ea.

„Nord Stream a fost aruncat în aer la sfârșitul lunii septembrie. Importurile germane de gaze naturale au atins un vârf o lună mai târziu, în octombrie, la niveluri de 10 ori mai mari decât cele de dinainte de criză. Prețurile la electricitate în întreaga Europă au fost trase în sus, iar guvernele au cheltuit până la 800 de miliarde de euro, conform unor estimări, pentru a proteja gospodăriile și întreprinderile de impact. Prețurile la gaze, ca urmare a iernii blânde din Europa, au scăzut acum la aproximativ un sfert din nivelul maxim din octombrie, dar sunt încă între două și trei ori mai mari decât nivelurile de dinainte de criză și sunt de peste trei ori mai mari decât tarifele actuale din SUA. În cursul anului trecut, producătorii germani și alți producători europeni și-au închis cele mai mari consumatoare de energie, cum ar fi producția de îngrășăminte și sticlă, și nu se știe când, dacă se vor redeschide vreodată, aceste fabrici. Europa se străduiește să pună în funcțiune capacități solare și eoliene, dar s-ar putea să nu vină suficient de repede pentru a salva bucăți mari din industria germană.” (Miller, pe un blog pe Medium.)

La începutul lunii martie, președintele Biden l-a primit pe cancelarul german Olaf Scholz la Washington. Călătoria a inclus doar două evenimente publice – un scurt schimb de complimente pro forma între Biden și Scholz în fața corpului de presă de la Casa Albă, fără a fi permise întrebări; și un interviu acordat de Fareed Zakaria lui Scholz pe CNN, care nu a abordat acuzațiile legate de gazoduct.

Cancelarul a zburat la Washington fără ca la bord să se afle niciun membru al presei germane, fără să fie programat un dineu oficial, iar cei doi lideri mondiali nu aveau programată o conferință de presă, așa cum se întâmplă în mod obișnuit la astfel de întâlniri de profil înalt. În schimb, s-a raportat ulterior că Biden și Scholz au avut o întâlnire de 80 de minute, fără ca niciun colaborator să fie prezent în mare parte din timp.

De atunci, niciun guvern nu a făcut publice declarații sau înțelegeri scrise, dar cineva cu acces la informații diplomatice mi-a spus că a existat o discuție despre dezvăluirea gazoductului și, ca urmare, anumite elemente din cadrul Agenției Centrale de Informații au fost rugate să pregătească o poveste de acoperire în colaborare cu serviciile de informații germane, care să ofere presei americane și germane o versiune alternativă pentru distrugerea Nord Stream 2. După spusele comunității de informații, agenția trebuia să „pulseze sistemul” în încercarea de a infirma afirmația că Biden ar fi ordonat distrugerea conductelor.

Notă redacție: Din respect pentru dumneavoastră, acest articol nu este însoțit de publicitate