În timpul domniei lui Napoleon al III-lea, a fost numit comandant șef al forței expediționare franceze în Crimeea. Un ofițer deosebit de dur, Aimable Pélissier era „prietenos” doar după prenume.
Era atât de sever încât un soldat, exasperat de hărțuirile lui, l-a luat la țintă și a tras. Însă pușca n-a luat foc. Imediat, Pélissier i-a inspectat arma și a constat că nu era bine întreținută. L-a pedepsit pe soldat pentru acel motiv… și numai pentru acela.
Comanda sa în războiul Crimeii s-a caracterizează printr-o presiune nemiloasă asupra inamicului și o hotărâre neclintită de a-și desfășura campania liber de orice indicație de la Paris.
Perseverența lui a fost răsplătită cu succesul asaltului asupra fortului Malakoff. Căderea fortului a obligat rușii să se retragă din Sevastopol, pe un pod de vase, spre malul de nord al golfului Severnaia.
După căderea Sevastopolului, deși orașul a fost apărat cu eroism, ceea ce a provocat pierderi extrem de ridicate atacatorilor, Rusia a trebuit să se recunoască înfrântă în războiul Crimeii.
Aimable Pélissier a servit în Spania, Morea (Grecia) apoi în Algeria, sub diferite regimuri.
Peșterile din Dahra
S-a remarcat în Algeria, în timpul războiului împotriva lui Abd el-Kader, asumându-și responsabilitatea pentru „gazarea” din peșterile Dahra, în care a ucis, cu o cruzime fără noimă, în jur de o mie de bărbați, femei și copii. Această „ispravă” ia adus promovarea de către generalul Bugeaud de la gradul de colonel la cel de general-maior.
Arestat, după scandalul produs la Paris de „gazare”, generalul Bugeaud și-a asumat responsabilitatea pentru această crimă de război, argumentând că era justificată prin desfășurarea operațiunilor.
Colonelul Pélissier le-ar fi oferit o predare onorabilă combatanților și familiilor acestora care se refugiaseră în peșteri. În fața refuzului lor, considerând că nu își putea asuma riscul să-i lase liber, a introdus fum în peșteri sperând astfel să-i scoată afară. Obosiți, bărbații, femeile și copiii au murit asfixiați.
Plin de onoruri
Napoleon al III-lea l-a recompensat pe Pélissier pentru succesul său în Crimeea ridicându-l la demnitatea de Mareșal al Franței al celui de-al doilea Imperiu, conform unei tradiții stabilite de unchiul său.
Plin de onoruri și anuități, mareșalul a fost numit și senator și a primit titlul de Duce de Malakoff.
Vicepreședinte al Senatului, apoi ambasador la Londra și mare cancelar al Legiunii de Onoare, și-a încheiat cariera în Algeria, locul primelor sale „isprăvi”, ca guvernator general.
Francmason
Aimable Jean Jacques Pélissier s-a născut la 6 noiembrie 1794 la Maromme și murit la Alger la 22 mai 1864.
Școlit ca artilerist, a servit în statul major și a ocupat de multe ori de multe ori funcţiile de aghiotant. Apoi a luat parte la cucerirea Algeriei.
Francmason , a participat la crearea lojei „St Jean de Crimée” în timpul asediului Sevastopolului din 1856.
