Criminalii în serie și mințile întunecate au reprezentat mereu un subiect de interes pentru public, în special datorită faptului că acești indivizi sunt înzestrați cu o latură monstruoasă, opusă celei umane, care stârnește în mod incontrolabil curiozitatea și fascinația. Acțiunile lor sunt imposibil de explicat din prisma conștiinței și valorilor societății de rând, iar sentimentul de teamă pe care îl inspiră atrage precum un magnet. Dintre toți însă, un criminal în serie îi domină pe toți ceilalți în notorietate: Hannibal Lecter.
Hannibal Lecter, un personaj mai celebru decât propriul său creator
În Hannibal Lecter, Thomas Harris a creat o figură de coșmar arhetipal, în aceeași măsură cu Contele Dracula, creatura lui Frankenstein și Edward Hyde. I-a oferit însă o mască umană dintre cele mai alese, iar latura sa monstruoasă a rămas să fie dezvăluită prin intermediul faptelor sale, dar și a jocurilor pe care le manevrează cu atât de multă ușurință și pricepere.
„Lecter este Jekyll și Hyse simultan, dorințele sale întunecate sunt bine cunoscute, asumate și savurate cu plăcere.”, spune James C. Oleson.
Hannibal nu este însă o întruchipare a figurilor monstruoase din literatură sau istorie, ci un personaj de sine stătător, o plăsmuire a imaginației lui Thomas Harris, pe care autorul și-a dorit să-l învăluie în mister. În acest sens, el a decis să nu ofere o cheie care să servească descifrării caracterului său.
Născut în anul 1940 în Mississippi, SUA, Thomas Harris este un autor de origine americană care s-a consacrat odată cu publicarea tetralogiei care-l are în centru pe Hannibal Lecter. Succesul cărților sale a fost unul uimitor, iar interesul cititorilor pentru antagonistul său este în prezent mai mare decât în momentul în care a fost prezentat lumii pentru prima oară, în anul 1981.
O trăsătură care-l definește pe Harris este modestia și dorința de a-și păstra viața privată departe de presă. În ciuda faptului că romanele sale au fost vândute în milioane de copii, scriitorul este cunoscut pentru absența din fața publicului. Au existat voci care au mers atât de departe încât l-au comparat chiar și cu Lecter din acest punct de vedere, deoarece scriitorul lasă impresia că are această atitudine în mod deliberat, tocmai pentru a produce un anumit efect în ceea ce privește receptarea cărților sale. Aceeași idee este susținută și de Daniel O’Brien:
„Thomas Harris nu a tânjit niciodată după lumina reflectoarelor. Lumea semnărilor de carte, interviurilor la edituri și aparițiile la talk show-uri nu sunt pentru el. Împărtășește iubirea lui Hannibal Lecter pentru evazivitate și jocuri.”
Hannibal Lecter este mai celebru decât creatorul său, devenind o figură autonomă, care a fost mereu învăluită în mister. Informațiile pe care Harris le-a furnizat despre antagonistul său sunt puține, iar criticii și cititorii care și-au dorit să afle sursele care i-au servit drept inspirație pentru Lecter s-au lovit de atitudinea retrasă a scriitorului. Acest lucru a generat multe ipoteze și studii realizate cu scopul de a-l găsi pe Hannibal din realitate, iar în cele din urmă autorul a dezvăluit câteva secrete despre personajul său.
Doctorul Alfredo Ballí Treviño, adevăratul Hannibal Lecter
Prima clarificare în acest sens oferită de Harris a venit în anul 2013, la mai bine de treizeci de ani după publicarea primului volumul al seriei, Dragonul Roșu. Cu ocazia aniversării a douăzeci și cinci de ani de la apariția celui de-al doilea volum, Tăcerea Mieilor, autorul a dezvăluit amănunte despre Lecter pe care nimeni nu le-ar fi bănuit. Scriitorul a vorbit pentru prima oară în volumului menționat despre criminalul care l-a inspirat să-l creeze pe Hannibal, Alfredo Ballí Treviño, care în mod uimitor era tot doctor. Numele bărbatului a fost descoperit ulterior de jurnaliști, căci în relatarea sa Harris a preferat să-i păstreze identitatea secretă și l-a botezat „Dr. Salazar”.
Thomas Harris nu a intenționat să contureze un portret al doctorului în Hannibal Lecter, ci doar și-a realizat antagonistul inspirat de acesta. Întâlnirea dintre ei i-a declanșat dorința de a realiza un caracter cu o înțelegere extraordinară a minților criminale, un personaj care să-i fie „coleg” și egal în măiestrie lui „Salazar”.
Scriitorul l-a întâlnit pe Treviño la începutul anilor ’60, pe când avea 23 de ani și abia își începuse cariera de jurnalist. În momentul respectiv, lucra pentru publicația „Argosy” și a fost trimis în Penitenciarul „Topo Chico” din Nuevo León, Mexic pentru a realiza un interviu cu un alt deținut.
Bărbatul în cauză se numea Dykes Askew Simmons și a fost închis pentru uciderea a trei persoane, iar ulterior a fost condamnat închisoare pe viață. Criminalul a încercat să-și cumpere libertatea și să mituiască un gardian, însă acțiunile sale au avut o urmare dezastruoasă. După ce a luat banii, gardianul l-a împușcat pe Simmons și l-a lăsat să moară, fără să-și îndeplinească partea de înțelegere. Alfredo Ballí Treviño a fost cel care i-a sărit în ajutor și i-a salvat viața, oprind hemoragia și apoi îngrijidu-i rana provocată de glonț.
Harris a devenit interesat de personalitatea doctorului-erou din închisoare, așa că în scurt timp a cerut permisiunea să realizeze un interviu și alături de acesta. Treviño era de profesie chirurg și era o persoană fascinantă, dar și el însăși era un criminal. Creatorul lui Hannibal Lecter a aflat acest amănunt abia după ce și-a finalizat discuția cu „Dr. Salazar”, când unul dintre gardienii penitenciarului i-a dezvăluit acest lucru:
„Doctorul este un ucigaș. În calitate de chirurg, a avut abilitatea să-și înghesuie victima într-o cutie surprinzător de mică. Nu va părăsi niciodată acest loc. Este nebun.”
Scriitorul a descoperit ulterior că bărbatul a fost închis după ce și-a ucis iubitul, Jesús Castillo Rangel, iar pentru faptele sale a primit pedeapsa cu moartea.
O crimă înfăptuită din iubire: Alfredo Ballí Treviño își ucide iubitul și-l taie în sute de bucăți
Până în acest punct al relatării, crima lui Alfredo Ballí Treviño nu reușește să stârnească interesul publicului, mai ales că la prima vedere fost o crimă înfăptuită din dragoste, o situație destul de întâlnită în zilele noastre. Ceea ce l-a fascinat însă pe Thomas Harris a fost modul în care chirurgul l-a ucis pe bărbatul alături de care avea o relație și felul său de a fi. Treviño și-a sedat victima, apoi i-a injectat o substanță halucinogenă și i-a așezat corpul inconștient în cada apartamentului său. A urmat i-a făcut o incizie adâncă în zona gâtului realizată că ajutorul unui bisturiu, cu scopul de a-i scurge tot sângele din corp. Instrumentul cu care a salvat vieți a devenit în aceeași măsură arma crimei sale, o ustensilă pe care o mânuia cu o măiestrie deosebită. A început apoi să-l taie în bucăți mici și să-i așeze rămășițele într-o cutie, pe care ulterior a îngropat-o în curtea unei rude de-ale sale. A fost prins și condamnat la închisoare pe viață, însă Harris nu a urmărit să-i ofere lui Hannibal Lecter același destin. Mai presus de orice, scriitorul a remarcat la Alfredo Ballí Treviño o trăsătură care se regăsește din plin la antagonistul său: eleganța.
„Dr. Salazar este un bărbat mărunt, mlădios cu părul roșcat închis. Stătea foarte calm și era o anumită eleganță care-l înconjura.”, a mărturisit Thomas Harris despre bărbatul care l-a inspirat.
Scriitorul a proiectat, într-adevăr, aceste calități ale lui Treviño în Lecter, precum și profesia pe care a ales să i-o întrebuințeze antagonistului său. Totuși, concluzia că doar chirurgul mexican a stat la baza personajului Hannibal nu este una corectă. Harris a reușit să facă din antagonistul său un paradox, să-l înzestreze atât cu o latură umană, fermecătoare, elegantă, cu o dragoste deosebită pentru artă, cultură și cu gusturi fine, care-i servește drept mască, însă în același timp i-a conturat și o natură monstruoasă, menită să îngrozească și să șocheze.
Putem doar să presupunem că Harris a folosit mult mai multe surse de inspirație atunci când a venit vorba de personajul său, printre care s-ar putea enumera și generalul Hannibal Barna, de la care a moștenit și numele.
