Home > Diverse > Celebrități > Anaximandru primul filosof al Occidentului? Iată prima prefigurare a conceptelor metafizice
Celebrități Istorie

Anaximandru primul filosof al Occidentului? Iată prima prefigurare a conceptelor metafizice

Anaximandru primul filosof al Occidentului? Iată prima prefigurare a conceptelor metafizice

Anaximandru a fost autorul primelor prefigurări de concepte ale filosofiei occidentale care au și supraviețuit. El a dezbătut și a filosofat despre lipsa de finalitate, crezând că lumea este „fără margini”. Iar acest necunoscut a fost asimilat ca origine a tot ceea ce există. De asemenea, a studiat tot ce ține de domeniile a ceea ce acum numim geografie și biologie. Mai mult, Anaximandru a fost primul astronom amator. El a creat imaginea mondială a universului deschis, care a înlocuit universul închis al bolții cerești.

Ca în cazul multor personalități istorice importante din Antichitatea timpurie ne-au parvenit foarte puține informații legate de filosof și chiar foarte puține din opera sa. Timpul a distrus mare parte din documentele date de el. Și chiar cu puținele izvoare rămase de la el și despre el am putut deduce chiar și în prezent că a fost una dintre cele mai luminate minți ale omenirii. Prin intuiția și cercetările sale a reușit să ajungă la unele dintre cele mai importante concepte care aveau să fie intens dezbătute în ceea ce azi poartă denumirea de metafizică.

Opera sa este trunchiată, am putea spune precum acea statuie a sa mutilată descoperită în piața din Milet, căreia îi lipsește capul. Dat fiind că el a încercat să dezbată asupra unui fapt cât se poate de abstract: infinitul. În urma analizei acestor frânturi din păstrate din munca sa putem spune că a fost primul metafizician sau cel puțin prefigurarea unuia. Pentru că a desenat prima hartă a lumii este și primul geograf din toate timpurile. Și, poate chiar cel mai fascinant aspect legat de el, a fost primul astronom prin viziunea sa foarte similară cu a celor din prezent. Prin trasarea bolții cerești a reușit să pună bazele acestei științe.

Metafizica lui Anaximandru

De la Aristotel și Teofrast, primii filosofi greci care s-au preocupat în mod special de căutarea „originii lumii” sau a „principiul” (cuvântul grecesc archê are semnificația de principiu creator, acel ceva ultim până la care se poate ajunge cu cercetarea, am putea spune într-un mod impropriu: elementul de bază creator) al tuturor lucrurilor. Se spune că Anaximandru l-ar fi identificat cu ideea de nemărginire, așa-numitul „cel lipsit de margini” sau „nemărginitul” (greacă: apeiron, adică „ceea ce nu are limite”, sau ce nu poate fi cuprins).

Încă din cele mai vechi timpuri, Anaximandru a primit critici cu privire la faptul că nu a explicat la ce a făcut referire prin nelimitare, prin sintagma de fără margini. Mai recent, hermeneuții și traducătorii săi au putut să deducă și faptul că Nemărginitul ar trebui interpretat drept ceva spațial sau ceva temporar lipsit de limite, sau o altă interpretare a fost ca ceea ce nu are calificări sau ca ceea ce este inepuizabil. Unii cercetători au apărat chiar sensul de „ceea ce nu este experimentat”, referindu-se la cuvântul grecesc apeiron nu la termenul de peras („hotar”, „limită”), ci la perao („a experimenta”, „a percepe”).

Cu toate acestea, supoziția este aproape irezistibil de omis cea conform căreia filosofia greacă, transformând Nemărginitul (infinitul) în principiul tuturor lucrurilor, a început cu un nivel ridicat de abstractizare. Pe de altă parte, unii au subliniat că această utilizare a apeironului este atipică pentru gândirea greacă, care a fost preocupată în fapt cu ideile de limită, simetrie și armonie. Pitagoreicii au plasat Nemărginitul (apeironul) pe lista lucrurilor negative și, de asemenea, pentru Aristotel, perfecțiunea a devenit ceva similar cu limita (greacă: peras), și astfel apeiron a fost asimilat cu imperfecțiunea. Prin urmare, unii autori speculează ideea existenței unei influențe estice (iraniene) în formarea viziunii filosofului, raportând multe similarități în cazul ideilor lui Anaximandru.

Mai multe surse oferă un alt argument care este cumva invers și răspunde la întrebarea de ce originea ar trebui să fie nelimitată. În versiunea lui Aristotel, funcționează astfel: „(Credința că există ceva fără limite provine din) ideea că abia atunci geneza și decăderea nu se vor opri niciodată, atunci când ceea ce este luat din ceea ce a fost generat, este nelimitat”. În acest argument, Nemărginitul pare să fie asociat cu o sursă inepuizabilă. Este de la sine înțeles că „geneza și decăderea nu se vor opri niciodată”, iar Nemărginitul trebuie să garanteze continuarea procesului, ca un izvor mereu nesecat.

Viziunea despre originea oamenilor este cât se poate de fascinantă. Anaximandru credea că la origine omul a fost de fapt pește:

„Succesiunea în timp a formelor actuale şi contrare, proprii principiului, îl trimite pe Anaximandru, ca şi pe maestrul său, la studiul mişcărilor celeste ale căror revoluţii şi cicluri, echilibrate şi balansate, figurează caracterul necesar al Dreptăţii. Astfel el va inventa cadranul solar sau gnomon, va descoperi zodiacul, va trasa prima hartă a lumii şi va formula o ipoteză cu privire la evoluţia lentă a umanităţii primitive din peşti”. Jacqueline russ, Istoria filosofiei vol. I

Raportează o greșeală

Urmatorul text selectat o sa fie trimis editorilor nostri: