Home > Cultură > Istorie > Anaximenes filosoful milesian care a influențat filosofia lui Anaxagoras
Cultură Istorie Premium

Anaximenes filosoful milesian care a influențat filosofia lui Anaxagoras

Anaximenes filosoful milesian care a influențat filosofia lui Anaxagoras

Din informațiile ce ne-au parvenit din izvoarele care vorbesc despre opera lui Anaximenes știm că a fost dezvoltată undeva la mijlocul secolului al VI-lea a. Chr. Filosoful s-a stins din viață undeva în jurul anului 528. Anaximenes este al treilea filosof al Școlii Milesiene de filosofie din Ionia. Știm de la Teofrast despre el că ar fi avut anumite legături cu discipolii lui Anaximandru. Pentru el  principiul de bază al lumii este aerul. Un aspect al teoriei sale care îl delimitează de predecesorii săi, precum Thales, care era de părere că apa este de fapt sursa tuturor lucrurilor, sau Anaximandru, care era de părere că toate lucrurile provin dintr-un lucru nemărginit, care este lipsit de limite.

Teoria principiului fondator: aerul

În opinia lui Anaximenes aerul a fost cândva tot ceea ce exista în lume. Se raporta la aer ca la un element neutru care există în toate și prin care sunt posibile foarte multe procese fizice. Puterile naturale se manifestă constant asupra aerului și îl transformă în alte materiale, care se reunesc pentru a forma lumea în armonie așa cum se credea în Grecia Clasică despre modul de organizare a lumii. În literatura greacă timpurie, aerul era asociat cu sufletul (respirația este de fapt inspirarea vieții) și pentru Anaximenes era la îndemână să creadă că aerul are capacitatea de a-și coordona propria sa dezvoltare. Ideea s-a născut din faptul că se credea că sufletul controlează corpul. Prin urmare, el a atribuit aerului caracteristici divine.

Anaximenes explică modul prin care aerul este în mai multe procese de schimbare prin intermediul a două manifestări contrare de rarefiere și condensare. Focul se transformă în aer, aerul în vânt, vântul în nor, norul în apă, apa în pământ și pământul în piatră. Materia se poate transforma prin condensare din  pietre în foc, fiind în mod treptat din ce în ce mai rarefiată. Anaximenes oferă un argument simplist pentru a-și susține teoria printr-un exemplu empiric apelând la un experiment: dacă cineva suflă spre mâna sa cu gura relaxată, aerul este fierbinte. Dacă se suflă cu buzele restrânse, aerul este rece. Prin urmare, conform lui Anaximenes, vedem că rarefierea este corelată cu căldura (ca în cazul focului) și densitatea cu răceala (ca în materiile mai dense).

Anaximenes a fost primul gânditor din toate timpurile care a oferit o teorie a schimbării și a susținut-o prin exemple pe care le-a obținut prin observarea proceselor din natură. Anaximandru descrisese o secvență de schimbări pe care o parte a Nemărginitului le-a suferit pentru a forma diverse substanțe ale lumii, dar nu a dat oferit niciun argument științific pentru schimbări și nici nu a descris vreun mecanism prin care ar putea apărea schimbarea. În schimb, Anaximenes folosește un proces care îi este cunoscut prin intermediul experienței sale cotidiene prin care explică schimbările materiale. De asemenea, el pare să se fi referit la procesul de împâslire, prin care este lâna este tăbăcită pentru a obține pâsla. Acest proces oferă un exemplu pentru modul în care un singur lucru poate căpăta noi proprietăți atunci când este compactat.

Anaximenes, la fel ca Anaximandru, oferă o explicație cu privire la modul prin care a luat naștere lumea noastră din materia existentă anterior. Potrivit lui Anaximenes, Pământul s-a format din aer printr-un proces de compactare. A început ca un disc plat. Din apa evaporată de pe Pământ, au apărut corpuri de foc care au devenit trupurile cerești. Pământul plutește pe o pernă de aer. Corpurile cerești, sau cel puțin Soarele și Luna, par a fi corpuri plate care plutesc pe valurile de aer. Pe de o parte, cerurile sunt ca un fel de capac de pâslă care se învârte în jurul capului. Stelele pot fi fixate pe această suprafață asemeni unor cuie. Într-o altă relatare, stelele precum niște frunze de foc care plutesc în aer. Soarele nu călătorește pe sub Pământ, ci se învârte în jurul său și este ascuns de părțile superioare ale Pământului pe timp de noapte.

Anaximandru și Anaximenes își folosesc principiile pentru a explica diverse fenomene naturale. Fulgerele și tunetele rezultă în urma izbucnirii vântului din nori. Sau curcubeele sunt rezultatul căderii razelor soarelui pe nori. Cutremurele sunt cauzate de crăpăturile Pământului atunci când acesta se usucă după ce a fost umezit de ploi. El oferă o explicație esențială și corectă pentru grindina, despre care spune că este de fapt tot apă, este un fel de ploaie înghețată.

Majoritatea comentatorilor săi, chiar și Aristotel, înțeleg prin teoria schimbării lui Anaximenes că se face referire la monismul material. Conform acestei teorii, există o singură substanță, (în cazul de față aerul) din care sunt compuse toate lucrurile existente. Câteva substanțe: vânt, nor, apă etc., sunt doar modificări ale substanței reale care este omniprezentă și nemuritoare. Nu există dovezi care să susțină această interpretare, care pare să necesite existența conceptelor metafizice ale lui Aristotel despre formă și materie, substrat și accident care sunt prea avansate pentru această perioadă. Anaximenes ar fi putut presupune că „lucrurile” se schimbă pur și simplu unul în altul în ordine.