Literatură

Andreea Chirică și Eugen Rădescu, Queer. Istorii illustrate

Queer. Istorii Ilustrate

Andreea Chirică și Eugen Rădescu, Queer. Istorii illustrate, Editura Black Button Books, 2019, este o introducere în ceea ce ar putea însemna istoria Queer, a comunității LGBTQIA+ în România raportat la evenimentele cele mai recente, proteste publice pentru gay people și nu doar. Căsătoria între persoanele de același sex este unul dintre subiectele controversate și pentru care s-a pledat la noi în anii cei mai recenți. „Queer. Istorii illustrate este înainte de toate un proiect artistic, un exercițiu grafic însoțit de mărturii, redate în forma unor interviuri, și, cu ajutorul unei documentări riguroase, care își propune să recompună o variantă subiectivă, dar autentică a istoriei LGBTQIA+ din România. Tot ce s-a întâmplat în România, în ultimii 70-80 de ani se înscrie în tema represiei, fricii, deznădejdii.” (p. 8)

Ilustrațiile sunt mai mult decât sugestive pentru a înțelege noua lume nevăzută și pe care o privăm zi de zi de libertăți, dar care continuă să existe, să lupte pentru drepturi și dreptate, pentru acea libertate care ne poate uni pe toți indiferent, de rasă, gen, orientare sexuală sau condiție socială. Mărturiile persoanelor care au participat pentru construirea în scris a acestei viziuni sunt unele dintre ele chiar persoane care au intrat în atenția publicului prin dezinvoltura lor și prin curajul de a spune lucrurilor pe nume, deconstruind conservatorismul și înfăptuind un nou mod de a aborda libertatea celorlalți chiar și atunci când ei nu sunt ca tine, când sunt atipici, strălucitori și diverși: Adi Neell Păun; Răzvan Ion; Dana Pâslaru; Florin Buhuceanu; Antonella Lerca Duda; Marian Claudiu Țăruș; Andreea R.; Radu Cristian Bărdașu; Alex B.; Cristina; Mădălin; și cineva Anonim. Ceea ce m-a durut să văd, a fost că unor persoane le-a fost teamă să se semneze cu numele complet, și cineva a rămas anonim, ca și cum a fi altfel decât heterosexual te pune în imediat pericol. Au preferat să-și protejeze identitatea, asta demonstrează că trăim într-o societate care ostracizează persoanele diferite și le marginalizează, este regretabil.

Sexualitatea într-o țară ortodoxă este și va fi un subiect tabu, felul în care este trată sexualitatea persoanelor, pare desprins din filmele de groază, de ce, pentru că sexul este considerat ceva privat, intim, ceva interzis cumva, se face în cadrul legal, în căsătorie. Suntem și ipocriți să mai vorbim despre căsătorie și sex dacă nu dăm acceptul și persoanelor de același gen să se căsătorească. Dar, ei bine, aceste persoane sunt de către biserică tratate ca persoane bolnave, se cunoaște că din învățăturile biblice vin și acele idei cum că homofobia este perfect naturală, că nu ne dorim integrarea acestor persoane, ci ne dorim întoarcerea lor la un soi de normalitate, dar ce este normalitatea la heterosexuali? Subminarea femeii în cupluri, violența și sechestrul? Bisericile și chiar unii psihiatri influențați religios consideră că persoanele neheterosexuale trebuie introduse în programe de reabilitare (a se vedea filmul Boy Erased) și de reîntoarcere la binecuvântata, acceptata și promovata heterosexualitate.

De ce societatea românească promovează strict heterosexualitatea și acordă cadru legal doar acesteia privilegiind-o față de celelalte orientări sexuale? Este atât de simplu, pentru că din aceasta „se fac” oameni, principalele bunuri de exploatat pe piața muncii. Pentru că se dorește menținerea sclavizării femeilor prin considerentul că femeile trebuie să nască copii și să fie bune gospodine. Cum să ne așteptăm la toleranța față de diversitate când avem două genuri social acceptate în prezent dintre care unul dintre ele este exclus și întinat, anume genul feminin. Cum vom proceda în privința celorlalte desinențe de gen sau genuri, cum vom proceda cu alte orientări sexuale în viitor, vom continua campania de blame? Vom continua să așezăm în dreptul lor vina și rușinea? Rușinea de a fi altfel? Rușinea de a fi cine este? Rușinea de a nu se mai feri și de a nu corespunde unui ideal capitalist? Interesele economice sunt mult deasupra așa ziselor interese de moralitate. Ce este moralitatea? Cine e moral și cine nu? Sunt întrebări care ne ajută să realizăm ridicolul situației de mutilare a unor oameni care contribuie financiar ca sistemul să funcționeze, dacă unele probleme sunt intime și private, atunci de ce România cere să intre cu bocancii în ele și să le exploreze nociv? Le interzicem drepturi, dar nu le reducem și plata taxelor în stat, au dreptul doar de a munci și a plăti, dar nu au dreptul să trăiască liberi. Despre libertate cred eu că este acest secol.

Protestele sunt o dovadă a emancipării, o dovadă că oamenii își cunosc limitele, dar și faptul că au dreptul să ceară ceva mai mult. Este o dovadă că persoanele queer sunt unite de idealuri comune, sunt unite de necazul de a nu fi integrate. Solidaritatea lor este superputerea lor. Am văzut anul acesta online cel mai mare festival PRIDE din lume, acel festival mi se pare încă o dovadă că nu putem ignora mase de oameni. Persoane queer sunt și vor fi indiferent dacă noi ne prefacem că nu le vedem. Nu suntem cu nimic mai buni dacă adoptăm o atitudine impresionistă. Cred în manifestări și în formularea unor liste de cerințe, cred în spiritul de frondă. Cred în capacitatea noastră a tuturor de a fi împreună și de a ne bucura de frumusețea diversității noastre, de a celebra libertatea de a fi cum vrem să fim. Queer. Istorii ilustrate a deschis o ușă care nu mai poate fi închisă.

Cartea Queer. Istorii ilustrate se poate achiziționa de aici!