Home > Cultură > Literatură > Annette Hess – Casa Germană/ procesul Auschwitz
Literatură Premium

Annette Hess – Casa Germană/ procesul Auschwitz

Banner-Casa-Germana-1300x500-1290x500
Sursa imagine: serialreaders.com

Annette Hess debutează în proza germană cu romanul Casa Germană (traducere din germană și note de Daniela Ștefănescu, Colecția Raftul Denisei, Editura Humanitas, 2020) și ne promite o saga consistentă de 375 de pagini (un roman mediu) a proceselor de la Frankfurt și a lumii protagonistei Eva Bruhns. Structurat în patru părți firul narativ urmărește evoluția Evei și intenția sa nativă de emancipare. Deși romanul debutează cu descrierea vieții mamelor și dilema de tipul: cine dă foc cărucioarelor în timpul nopții? Și nu că asta ar mai reprezenta vreo posibilitate de intimidare pentru cineva, dar cărucioarele costau mult: „un cărucior nou costa la Hertie o sută douăzeci de mărci. Asta nu-i o nimica toată pentru familiile tinere.” (p.7) Acest moment este urmat de scena curtoaziei în care Jürgen vine la masă pentru ca familia Evei să-l cunoască, ea speră să o ceară în căsătorie, dar până acolo va avea loc o avalanșă de accidente și revendicări ale drepturilor femeii, mai ales că Jürgen îi cere Evei să renunțe la postul ei de traducător în timpul procesului Auschwitz de la Frankfurt. Ea traduce din limba polonă și este parte importantă în constructul acestui eveniment istoric, (lui Jürgen nu îi pasă și o vrea supusă ceea ce îi și spune franc) dar dacă nu renunță e în pericol de a pierde mariajul cu bogătașul care i-ar schimba statutul. Cu toate acestea Eva Bruhns se afirmă ca femeie modernă și își revendică dreptul de a munci și nu doar că îl revendică, dar îl și argumentează.

Ajungem să cunoaștem (în parte) societatea germană a anilor ’60 prin lentila familiei Bruhns. Părinții Evei: Ludwig și Edith sunt mici afaceriști de cartier, au un bar pe care îl administrează împreună: „Ludwig Bruhns își iubea meseria, îi era drag când oaspeții lui petreceau laolaltă, când le plăcea ce mâncau și se întorceau apoi acasă mulțumiți, sătui și chercheliți. – Eu le țin oamenilor trupul și sufletul strâns unite, îi plăcea să zică.” (p.10) Fascinant este ritmul în care își desfășoară aceste caractere viața la fel cum și cei doi frați ai Evei, Ștefan și Annegret realiști și cu un fin simț al umorului creând din Eva centrul ironiilor și experimentelor lor.

Se vede că Annette Hess își folosește vasta experiență de scenaristă de succes și dozează extrem de elevat și documentat întreg discursul prozei, dialogurile sunt parcă rupte din real, pe când narațiunea, sau descrierile apar întotdeauna numai ca niște explicații necesare, așa cum sunt, de pildă didascaliile, indicațiile scenice în textele dramaturgice clasice sau moderne. Respirăm, așadar un aer de film și citim cu ușurință tot ce înseamnă viața Evei, dar cele mai inconfortabile, provocatoare, emoționante și bulversante pagini ale cărții sunt acelea în care avem sintetizat procesul Auschwitz, în termeni de lagăr și de vinovăție a celor ce se află în boxa acuzaților. Autoarea specifică în Remarcă finală că este vorba despre documentare serioasă în scrierea acestui roman care abordează un subiect atât de sensibil din istoria Germanie, dar îl abordează cu mult curaj și cu o imensă arhitectură umană adusă în sprijinul textului: „Martorele și martorii fictivi care apar în roman i-am gândit ca servind drept exemplu pentru destinul supraviețuitorilor. În creionarea lor am folosit parțial fragmente din citate originale. Pe alocuri am îmbinat declarații, pentru ca, prin această condensare artistică, să fac loc la cât mai multe voci. Mă înclin în fața oamenilor care s-au expus în proces încă o dată trăirilor lor traumatice și s-au confruntat direct cu făptașii. Au dat astfel lumii o mărturie cuprinzătoare și durabilă a ceea ce a fost Auschwitz-ul. Au fost folosite citate textuale ale următorilor participanți la proces: Mauritius Berner; Josef Glück; Jan Weis; Hans Hofmeier (judecătorul care a prezidat procesul, președintele instanței); Fritz Bauer (procurorul general); Hildegard Bischoff (martoră a acuzării).” (p.375)

Pot să vă avertizez că este greu să citești acest roman necunoscând, sau cunoscând îndoielnic cultura, civilizația și istoria poporului german. Provoacă lectorul la o lectură de o atenție sporită pentru a asimila informațiile și pentru a le traduce din limbaj juridic în limbaj cât mai facil și de înțeles. Noțiunile fac diferența, cu siguranță nu toți avem pregătire juridică, sau nu tuturor ne captează atenția astfel de materiale de inspirație istorică, deși cred că este cel mai bun moment pentru a citi despre regimurile politice opresive, cum a fost totalitarismul, fascismul și nazismul, să admitem că ele au existat și că din instituțiile anexe au rezultat destine tragice. Pedepsele s-au înăsprit și au conturat o cu totul altă normalitate prin restricții din ce în ce mai dure și un tratament animalic aplicat oamenilor.

Obiectivul meu a fost să înțeleg lumea Annettei Hess, atât cât am putut din romanul său de debut Casa germană, că deși am ignorat inscripțiile critice favorabile de pe coperta patru și altele asemenea, m-a convins că este o autoare pe care nu numai că o voi urmări, dar despre care probabil că voi mai scrie, probabil îi voi urmări traseul literar cu o admirație dată de o lectură sinceră cu creionul în mână. Ne spune adevăruri despre noi toți și despre noi toate femeile, ne scutură din temelii și ne chestionează autonomia personală și libertatea. Cineva trebuia să o facă. Eva Bruhns este protagonista care-ți dă senzația că e lângă tine și trebuie să lupți pentru demnitatea ta și pentru drepturile tale, chiar și atunci când ești constrânsă, și dacă ar fi să pierzi totul.

Găsești romanul Casa germană de aici!