Antoaneta Zaharia a debutat în 2005 la editura Polirom, în urma unui concurs de manuscrise, cu romanul Garsonieră în centru. Încă din 2000 a început să publice piese de teatru. În 2007 a luat premiul de dramaturgie Piatra Neamț pentru piesa Just for fun, iar în 2008 premiul UNITER pentru cea mai bună piesă românească, Ziua perfectă. Piese ca Ciao bella sau Canicula, scrise și regizate de Antoaneta Zaharia, au fost puse în scenă în diverse teatre din București și din țară.
Cartea Antoanetei Zaharia, În căutarea lui Porcelaine (Casa de pariuri literare, 2020) conține 8 povestiri: „Dansați tango?; Petre și banii; Croitoreasa; Singing in the Rain; Săpunarul; Omul inimă; Sărutul; și În căutarea lui Porcelaine. Doar 89 de pagini care se citesc relativ ușor, temele povestirilor reprezintă subiecte de actualitate: maternitate, sterilizare, femeia mamă în etate, femeia de carieră, pandemia, probleme de cuplu.
La ce tânjim și ce merităm? Ce ne preocupă în izolare? Ce ne mai menține în iață? Ce ne ajută să ne păstrăm plini de vitalitate? Săpunarul este povestea cea mai grăitoare a unui singuratic care: Într-o noapte, căutând pe internet, își descoperi marea dragoste: săpunul făcut acasă.” Un om care descoperă o nouă pasiune pe care și-o dezvoltă și de dragul căreia este gata să învețe toate tertipurile de preparare a săpunului, ingredientele, culorile și proprietățile acestora. Vom observa mai multe planuri narative, câte povești atâtea personaje principale și atâtea drame, fiecare cere atenția lectorului și în fiecare dintre accestea ne putem regăsi la momentul prezent sau în viitor, fiindcă e vorba despre diverse stadii ale vieții și diverse evenimente absolut naturale. Femeile protagoniste nu sunt dintre cele supuse și blânde, deși adesea sunt mame, soții, surori sau posibile amante. Pe toate le leagă sângele care se scurge, posibilitatea maternității respinse, relațiile eșuate și tot jocul de roluri în favoarea bărbaților-protagioniști. Începi să vezi cu ochiul liber câtă lipsă de stabilitate ne garantează societatea ca femei și să te înfiori. Sunt femei cu personalitate, care nu fac ceea ce li se spune de către bărbații lor, care lucrează foarte mult, sunt femei care știu ce vor și își cunosc drepturile: „își crescuse cei trei copii, cronometrând timpul pentru masă, pentru somn, pentru lecții, pentru orele suplimentare de vioară, egleză, chitară. Se ruga să se termine agitația în fiecare dimineață când se trezea să pregătească copiii pentru școală, când se comporta ca un robot programat, în timp ce își imagina vacanțe.” (Petre și banii, p.19)
Monologul, vorbirea cu sine a protagonistelor cărții Antoanetei Zaharia sunt interesante pentru că dezvăluie natura lor feminină autentică în afara rolurilor gata oricând să le joace cu măști de dragul societății care le vor perfecte: Lucreția din Dansați tango?: „M-au lăsat aici, își spuse văzându-și hainele pline de sânge închegat. (…) Am sânge peste tot (…) Am clavicula ruptă, e clar. De unde e sângele? De la cap, m-am lovit la cap! (…) Unde sunt copiii mei? (…)Arăt, cred, în ultimul hal (…).; (p.5); Croitoreasa din povestirea omonimă: „Și ea, cine era ea? Cum trăise ea? Erau momente în care încurcase albul cu negrul. Existau neînțelegeri. Erau ani întregi în care se învârtise în cerc luând-o de la început. Aceleași greșeli. Nimic învățat. Ațele au fost salvarea. Materialele întinse înainte în culorile curcubeului au fost terapia ei. ”(p.36); Rosa din Singing in the Rain: „După ce m-au ciupit de sâni pe trotuar în miezul zilei, când urcam pe lângă Mărțișor să mă duc la troleibuz, dureros am realizat că pieptul mi-a crescut, că e bine să port maiou pe sub tricou și că, în niciun caz nu mai trebuie să privesc necunoscuții în ochi, mai ales când sunt de una singură pe trotuar.”(p. 38) ș.a.m.d.
În căutarea lui Porcelaine este titlul ultimei povestiri care dă titlul cărții și se referă la o anumită femeie „Liberă” care își caută sora vitregă pe care o consideră îngerul ei, și care și-a făcut un scop din asta. Un cuplu o poartă cu mașina și din acest motiv ajunge să se iște un scandal femeia liberă versus femeia căsătorită și însărcinată, un contrast care arată foarte clar diferența de angajament versus lipsa de angajament și toate cele ce decurg din alegerile vieții. Nu putem să nu observăm preocuparea pentru statutul femeilor, din partea autoarei. Dar mai ales că creeză prin intermediul povestirilor o frescă a intimităților și a dispoziției pentru obligațiile sociale, câți oameni sunt dispuși să-și pună viața în jocul mariajului și câți dezertează.
Recomand cartea În căutarea lui Porcelaine dacă vreți să deprindeți tehnici de scriere și dacă vă pasionează oralitatea, descrierile amănunțite și mai ales problemele explozive ale cuplurilor din zilele noastre. Dacă vreți să explorați abandonul și umilințele, să cunoașteți o parte din adevărul uman rostit într-un cadru literar, dacă credeți că a sosit timpul să ne clarificăm viziunea asupra cuplurilor și dinamica acestora, să știm noi prin comparație cum stăm, este momentul să ne orientăm lecturile înspre astfel de povești realiste, sau să rămânem la cele mitice (toxice și idealiste), obișnuitele, veșnicele și care ne-au răpit mult din energia feminină creatoare, eu aleg să o caut pe Porcelaine.
Găsiți cartea În căutarea lui Porcelaine aici!
