Literatură

Antologia George Vasilievici, 1978-2010

Antologia George Vasilievici, 1978-2010

Antologia George Vasilievici, 1978-2010, Editura Hyperliteratura, 2020 marchează un moment important pentru mine, pentru că am discutat de-a lungul timpului cu bunul meu prieten, Miki Vieru și-l tot consultam în legătură cu opera lui George Vasilievici, eu fiind o împătimită, cred că am citit tot ce există rămas de la el pe internet, de la poeme la proză și știri și am văzut clipurile de pe youtube. Când cunosc un poet îmi place să pătrund dincolo de barierele versurilor, să cunosc spiritul lui. Nu am avut cum să îl cunosc pe George în timpul vieții sale, eu am debutat abia în anul 2017, el a decis să pună sfârșit pactului cu lumea aceasta în anul 2010. A fost un an profund trist pentru toți cei de la Constanța, prietenii lui, familia și întreaga lume literară, în general.

Așa că de data aceasta nu am cumpărat pur și simplu o antologie, el este atât de biografic și colocvial încât ai senzația că vorbește cu tine în lirica sa, atât de prezent și viu, și ăsta este efectul forte al poeziei sale. Ediția de față este coordonată de Claudiu Komartin și Andrei Ruse, sunt aduse mulțumiri și prietenilor lui: Mugur Grosu, Miki Vieru, Florin Iaru, Dan Iancu și familiei.

George Vasilievici s-a născut pe 3 iunie 1978, în Constanța. Un personaj aparte, vulcanic, plin de vervă, a șocat scena literară în aprilie 2010, când a decis să se despartă de această lume. A fost unul dintre scriitorii cei mai autentici, influenți și creative ai anilor 2000, stilul său unic amestecând inocența cu un realism sau realitatea cu o fantezie fără limite.

A absolvit Facultatea de Științe Economice, din cadrul Universității Ovidius. În tinerețe, a cochetat o scurtă perioadă și cu fotbalul. A fost poet și prozator, membru marcant al Cenaclului de Marți din Constanța, al Asociației Arte/ Litere ASALT și o bună perioadă redactor și apoi redactor-șef al revistei Tomis atunci când această publicație (ulterior închisă, chiar în anul morții sale…) era una dintre cele mai bune din țară. A crescut sub influența criticului Marin Mincu și a fost „nebunul frumos” al faimoasei „găști” a Constanței, alături de Mugur Grosu, Sorin Dinco, Mircea Țuglea (1974-2017), Dan Mihuț, Gili Mocanu ș.a.

A debutat cu poemul Emilia se povestește, text care deschide și antologia de față. A publicat cinci volume de poezieGabi78” (Ed. Vinea, 2001); Featuring (Ed. Vinea, 2004), volum colectiv realizat alături de Ștefan Caraman și Ondine Dietz; Cerneală (Ed. Pontica, 2004); O cameră cu două camere (Ed. Tomis, 2006); W.C.-rul (Ed. Vinea, 2007). A publicat și două romane: Yoyo (Ed. Tomis, 2008) și Viseptol (martie 2010, publicat în regim propriu în treisprezece exemplare la editura fictivă „Editura TA”)

Un scriitor douămiist este amintit și onorat de către colegii lui de generație. Ce poate fi mai frumos de atât? Poate și prezența lui George fizică, dar la zece ani distanță de la dispariția sa putem citi în premieră într-o minunată antologie cu scris mare lizibil această antologie care se vede că este făcută din dragoste pentru George, că George, așa cum vedem în poemele sale era un poet profund nefericit și veșnic dezamăgit de iubitele lui, așa că acum ar putea să simtă toată iubirea lumii, a cititorilor și a prietenilor săi. Extraordinar de plăcut ne poartă Mugur Grosu printr-o experiență mistică într-o noapte hoinărind cu George Vasilievici și alți prieteni. Claudiu Komartin ne oferă detalii care țin de formarea poetică a lui Vasilievici, întâlnirea cu el la Cenaclul Euridice al lui Marin Mincu și ulterioarele lor scrieri și constatări.

Emilia se povestește este poemul de debut al lui Vasilievici și chiar acesta deschide antologia așa cum ni s-a promis cu mult înainte de a intra în conținutul propriu zis al antologiei. Un poem, desigur, de o inteligență sclipitoare. Andrei Ruse pare să se fi ocupat de proza lui Vasilievici, de partea a doua „două scenarii Yoyo (2008) și Viseptol (2010)”. Sunt două romane căutate cu atât mai mult cu cât văzusem că se găsesc extraordinar de greu, dacă nu cumva numai piratate, sau xeroxate de pe la prieteni. Dar având opera lui Vasilievici acum într-o singură carte, chiar dacă selectată cum e ea, deja ne oferă sentimental întregirii, al conectării, al apartenenței la literatura scrisă de Vasilievici. Nu știu de ce am avut senzația după ce am terminat de citit că de undeva dintr-un colt Vasilievici se ridică de la masă și îi invită pe băieți la o bere și că privesc toată această scenă cu bucurie, că da, uite după asta urmează altceva, alte deziluzii, alte mici tresăltări de inimă, dar poate că asta s-a întâmplat deja. El și-a lăsat prietenii să-i continuie scrisul, i-a lăsat pe ei să trăiască și în locul lui, și-a lăsat cititorii să își imagineze viața lui în anul 2020. Mă întreb acum, cum ar fi arătat viața lui în prezent dacă ar fi ales să rămână alături de noi, așa nemerituoși, urâți și răi cum am devenit. George mai scrie, în alte dimensiuni, și ne iartă, sunt sigură.

Comandați Antologia George Vasilievici, 1978-2010 aici!