Monden > Diverse > Istorie > Arta, istoria si cultura gheișelor
Diverse

Arta, istoria si cultura gheișelor

Arta, istoria si cultura gheișelor

În Japonia, frumoasa și enigmatica Gheișă reprezintă una dintre cele mai emblematice tradiții din țară. Rolul de gheișă a fost stabilit încă din 600 d.Hr. Instruită în artele plastice, dans și muzică, gheișele cântau la shamisen (un instrument muzical tradițional japonez) și purtau conversații.

Gheișa a continuat să evolueze că ocupație, dar rolul ei a rămas neschimbat timp de mulți ani –acela de a-și distra clienții. Aceste femei erau unice în sensul că erau adevărate maestre ale ospitalității. Ele erau distribuite  în diverse spectacole tradiționale de artă și știau să distreze un oaspete și, în același timp, să păstreze cea mai strictă confidențialitate. Datorită acestei confidențialități totale menținute în orice relație cu o gheișă, bărbatul japonez se poate exprima liber și își poate arăta emoțiile.

Istoria și cultura gheișelor

Originile acestei tradițîi se găsesc în China. În timpul perioadei Heian din Japonia (794 – 1185 d.Hr.), cultură chineză, inclusiv tendințele și practicile de infrumusețare, a fost extrem de influentă în Japonia, Rolul gheișei s-a format în această perioadă la Curtea Imperială Japoneză. Cultura din acest timp era obsedată de frumusețe, se considera că o „persoană bună”trebuie să fie și frumoasă. În acest timp, aristocrația își pudra făța și adoptase moda dinților înnegriți. Femeile își vopseau buzele în roșu în timp ce sprâncenele erau conturate sau rase și trasate mai sus

Gheișa a evoluat din curtezanele „Centrelor Plăcerii” ale Orașului Imperial. Curtezanele erau cele care  dansau, cântau, recitau poezie și erau experte în arta caligrafică. Puțină lume știe că în acea perioadă, primele gheișe erau de fapt bărbați.

Gheișa feminină a devenit cunoscută în secolul al XVIII-lea, în Japonia, stilul lor având o influență masivă asupra multor femei la modă din societate. Deși gheișa putea avea o relație sexuală cu danna lor (binefăcătorul lor), ea nu era ușor de abordat pentru serviciile sexuale și se distingea de curtezanele obișnuite. A reușit acest lucru prin abilitățile ei artistice.  Gheișa a fost considerată ocupație opentru femei până în anul 1800.

În timpul erei Edo, cele mai multe fete au ajuns la okiyas (casă de gheișe), după ce au fost vândute de către părinții lor. De obicei erau fiice ale țăranilor sau pescarilor din provinciile japoneze care erau atât de săraci încât decideau să-și vândă copilul pentru a supraviețui. Gheișele trăiau într-o societate complet matriarhală. Cea mai înaltă funcție într-o casă de gheișe era okaa-san (ceea ce înseamnă „mama”). Ea a fost cea care a cumpărat fetele, le-a hrănit și le-a educat. Toate aceste lucruri devin o datorie pe care fata trebuie să o înapoieze mai târziu.

Sunt necesari mulți ani de formare pentru ca o fată să devină gheișă. La sosirea lor în noua casă, ele deveneau responsabile pentru treburile casnice și erau numite shinkomis. În acest timp, încep să primească lecții despre toate artele pe care trebuiau să le învețe. Numai atunci când „mama” credea că o fată este gata să devină un maiko (ucenica gheisei), era luată în grijă de o „sora mai mare”.

Această tranziție este sărbătorită printr-o ceremonie în care mama, sora mai mare și noua maiko schimbă pahare de sake și. Ele consumă băutura alcoolică din fiecare pahar în prezența a cinci martori.

Sora mai mare, care era o gheișă experimentată, se ocupă să îi predea fetei tot ce trebuie să știe: de la a sta la a merge cu gesturi și mișcări grațioase și elegante. Această soră mai mare o ia pe față la toate evenimentele la care participă, o invită să asculte și să învete arta conversației.

Când maiko împlinește 15 ani, trebuie să treacă printr-o inițiere foarte specială numită mizuage, ceea ce înseamnă că virginitatea ei va fi scoasă la licitație. Acest eveniment se desfășoară în cel mai discret și ceremonios mod. Onee-san alege potențialii ofertanți, oameni care ar plăti cel mai mare preț. Mama primește toate ofertele și selectează clientul care oferă cel mai mult. Acest ritual putea rezolva, de asemenea, o parte semnificativă a datoriei. Următoarea ceremonie era erikae. Maiko, care era acum oficial femeie, începe să poarte gulere albe de kimono în loc de gulere roșii. În cele din urmă, ea devine o gheișă adevărată.

Cine erau acești clienți care plăteau sume uriașe doar ca să fie în compania acestor femei misterioase? Cei mai mulți dintre ei au fost oameni de afaceri de succes, ofițeri militari de rang înalt sau figuri politice influențe. În trecut, cele mai multe căsătorii în Japonia erau aranjate, astfel încât bărbații erau adesea nefericiți. Din acest motiv, ei apelau la serviciile gheiselor.

În toate epocile, gheișele au fost un semn inconfundabil de eleganță. Prin machiajul lor, kimono-uri, coafurile elaborate, cântecul ademenitor și poezia fascinantă transmit o aură misterioasă și magică.