Mișcarea de artă Dada a fost un fenomen internațional cu centre de maximă influență în orașe precum Paris, Zurich, Berlin și New York. Aproape toată lumea este familiarizată cu artiștii dadaismului ca Marcel Duchamp sau Tristan Tzara, dar nu atât de mulți cunosc vocile feminine ale acestei mișcări. Dadaiștii erau împotriva războiului, instituțiilor, normelor și culturii burgheze. Este foarte corect să spunem că dadaismul a influențat puternic modul în care ne raportăm la artă astăzi. Artistele dadaiste erau deseori ignorate în scrierile legate de istoria mișcării artistice. Întrucât multe au avut relații sentimentale cu alți artiști dadaiști, acestea sunt menționate mai ales ca partenere ale artiștilor și nu ca artiste.
Emmy Hennings: membru fondator al mișcării de artă Dada
Portret al lui Emmy Hennings, 1914, Munich, via Christa Baumberger
Emmy Hennings s-a născut în Flensburg, Germania în 1885. Este o altă artistă a mișcării de artă dadaiste, cu o contribuție demnă de menționat pentru contribuția ei în mișcarea de artă Dada din Zurich. Hennings este, de asemenea, cunoscută ca una dintre membrele fondatoare a Cabaret Voltaire. A scris poezie, a creat păpuși și a activat ca interpretă.
La fel ca multe alte artiste dadaiste, Hennings a avut o relație intimă cu un coleg dadaist. În cazul ei, Hugo Ball, pe care l-a cunoscut la München în anul 1913. După ce l-a cunoscut, Hennings s-a alăturat lui Ball la Berlin, unde a lucrat ca muziciană și model pentru artiști. Când a început Primul Război Mondial, cuplul a emigrat în Elveția. Zurich a reprezentat un loc sigur pentru străinii care fugeau de război și naționalism. Valorile esențiale ale mișcării de artă Dada au fost sentimentele anti-război și pacifismul.
Afiș pentru deschiderea Cabaret Voltaire de Marcel Slodki, 1916, prin Kunsthaus Zurich
La Cabaret Voltaire, Hennings a cântat, a recitat poezie și a citit proză sau a dansat. Deja bine experimentată în interpretarea în domeniul cabaretului, Hennings a interpretat melodii din diferite țări și culturi, prezentând în același timp propriul ei material artistic. În prima serată Dada care a avut loc la sala Waag, Hennings a interpretat trei „dansuri Dada” în timp ce era îmbrăcat în măști proiectate de Marcel Janco.
Hannah Höch: o artistă a mișcării de Dada din Berlin
Hannah Höch a fost singura artistă Dada din Berlin. S-a născut în Berlin, 1889. Sfera germană a mișcării de artă Dada a început în anul 1918 cu o serată ținută la Galeria Neuman și a durat cinci ani. Höch este cunoscută pentru colajele și fotomontajele sale, care erau o formă de artă frecventă în mișcarea de artă Dada. În timp ce era membră a cercului dadaist din Berlin, avea o relație cu un alt artist membru al mișcării – Raoul Hausmann.
Tăiat cu cuțitul de bucătărie Dada prin ultima epocă culturală Weimar Beer-Burly în Germania de Hannah Höch, 1919, prin Nationalgalerie, Staatliche Museen, Berlin
Höch, la fel ca alte artiste dada, a folosit imagini regăsite în reviste, ziare și afișe atunci când a creat lucrările ei. Höch a lucrat în industria editorială la Ullstein Press timp de 10 ani, începând cu 1916. Prin urmare, artista era foarte familiarizată cu cultura media din Republica Weimar. Piesele lui Höch reprezentau cu acuratețe atitudinile feministe, adesea a reprezentat poziția femeilor în cultura patriarhală în fotomontajele sale.
În anul 1920, Primul Târg Internațional Dada a avut loc la Berlin și Höch a fost singura artistă dada care și-a expus lucrările. Fotomontajul ei numit cu umor Tăiat cu cuțitul de bucătărie Dada prin ultima epocă culturală Weimar Beer-Burly în Germania (Cut with the Kitchen Knife Dada Through the Last Weimar Beer-Belly Cultural Epoch of Germany) a fost expus la târg. Partajând fragmente din reviste, Höch a reprezentat în stil satiric haosul politic al Republicii Weimar după Primul Război Mondial. Chiar și dincolo de experiența ei cu Dada, munca lui Höch a fost adesea critică față de modurile misogine în care erau tratate femeile.
Sophie Taeuber-Arp: artista multitalentat a curentului Dada
Sophie Taeuber-Arp a fost una dintre primele membre ale mișcării de artă Dada din Zurich. Casa lui Zurich Dada era Cabaret Voltaire. Alături de Galerie Dada, care a fost deschisă în luna martie a anului 1917, a fost un loc unde au avut loc spectacole dadaiste.
Personnages (Personaje) de Sophie Taeuber-Arp, 1926, prin Hauser & Wirth
Cunoscută pentru sculpturile în relief, textile, modele și păpuși, Taeuber-Arp a lucrat în multe domenii ale artelor aplicate și plastice. Este bine de știut că meșteșugurile și artele aplicate erau adesea considerate feminine și erau în mod greșit mai puțin apreciate decât artele plastice. Taeuber-Arp s-a specializat în textile la școlile de artă din St. Gallen și Hamburg. Dintre toți și toate dadaiștii/ dadaistele, era cea cu un loc de muncă constant și cu un venit regulat. A lucrat ca profesor de design textil, broderie și țesut la Școala de Arte Aplicate din Zurich până în 1929. Din moment ce a lucrat ca artist, profesor și dansator, este sigur să spunem că Taeuber-Arp a fost un membru prolific al mișcării de artă Dada din Zurich. De asemenea, a fost singurul membru al grupului născut în Elveția.
Faptul că Taeuber-Arp a fost dansatoare este un aspect important pentru a înțelege adevărata natură a dadaismului. Mișcarea de artă Dada a fost un fenomen foarte performativ. Taeuber-Arp a început să studieze dansul cu celebrul coregraf Rudolf von Laban în 1916. Tristan Tzara a scris chiar despre Școala de dans a lui Laban în jurnalul Dada 1.
În anul 1915, Sophie l-a întâlnit pe artistul dadaist Jean Arp la o expoziție de tapiserie în Galeria Tanner din Zurich. Cuplul s-a căsătorit în 1922. Taeuber-Arp și-a ajutat soțul atât din punct de vedere financiar, cât și artistic. Pentru o expoziție de textile la Kunstsalon Wolfsberg, Taeuber-Arp a executat opt din unsprezece piese acreditate lui Jean Arp. Când activitatea dadaiștilor a dispărut la Zurich în 1919, mulți artiști s-au mutat la Paris. Cu toate acestea, datorită poziției sale didactice la Zurich, Taeuber-Arp a rămas în Elveția.
Mina Loy: Vocea feminină a artiștilor literari din dadaism
Mina Loy a fost poetă și artistă axată pe vizual, născută la Londra în anul 1882. În jurul anului 1900, Loy a plecat la München pentru a studia pictura. Ulterior, și-a continuat studiile la Londra și Paris. Loy s-a mutat destul de mult și chiar a locuit la Florența din 1907 până în 1916. În timp ce se afla în Italia, ea a fugit în cercurile futuriștilor și a avut relații amoroase cu artiști precum F. T. Marinetti și Giovanni Papini.
Portretul lui Arthur Cravan de Francis Picabia, 1923, prin Muzeul Boijmans Van Beuningen, Rotterdam
După ce a locuit în Florența, Loy s-a mutat în New York în anul 1916. Artiștii dadaiști din New York au împărtășit aceleași sentimente anti-război și s-au opus culturii burgheze și tuturor vechilor percepții rigide ale artei. Loy a devenit parte a New York Dada, în special a ramurii sale literare. Dada americană era alcătuită din mulți artiști care s-au mutat din Europa în Statele Unite, cum ar fi Marcel Duchamp, Francis Picabia și Elsa von Freytag-Loringhoven. În memoriile sale Colossus, Loy se referea la Duchamp drept „Regele Dada”. Artiști americani precum Man Ray și Beatrice Wood au făcut, de asemenea, parte din New York Dada.
