Astăzi ar fi fost ziua marelui actor Amza Pellea. Înger paznic al cerurilor, nemuritor în sufletele noastre

„Timpul șterge! Da, dar el știe să păstreze – ca nimeni altul – ceea ce nu trebuie pierdut…”

Motto-ul de mai sus reprezintă unul dintre cele mai frumoase lucruri spuse vreodată de un actor plecat mult prea devreme dintre noi. Amza este probabil numele preferat al multor români, însă Amza Pellea este un nume memorabil, ce nu va putea fi șters vreodată de negura timpului. Astăzi ar fi fost ziua marelui actor, deoarece pe 7 aprilie a văzut lumina zilei pentru prima dată.

Amza Pellea. Un mare om. Un suflet blând

Amza Pellea s-a născut în 1931, la Băilești, Dolj. Este un actor român de film, radio, teatru, televiziune și voce rămas în sufletul tuturor românilor drept unul dintre cei mai mari oameni de cultură din țara noastră. Amza Pellea a fost creatorul și interpretul personajului Nea Mărin, însă a interpretat personaje celebre din istoria României, precum Decebal sau Mihai Viteazul.

Amza Pellea s-a născut la Băilești, într-o familie cu cinci copii, iar tatăl său s-a numit tot Amza Pellea și a fost directorul cooperativei „Munca Noastră” din Băilești în anul 1933. A absolvit cursurile Colegiului Național Carol I din Craiova, și Școala tehnică de electrotehnică din Craiova.

Teatrul – o viață întreagă pentru Amza

Membru al promoției de aur a teatrului românesc, Amza Pellea a jucat la Teatrul Național din Craiova, Teatrul Mic, Teatrul Nottara, Teatrul de Comedie și Teatrul Național din București, unde s–a impus ca unul dintre actorii cei mai dotați ai scenei românești. A fost și profesor la IATC.

Scenele Craiovei i-au adus lui Amza șansa de a realiza, în perioada stagiului de trei ani, care a durat din 1957 și până în 1959, 14 roluri. Vorbim despre Jack Worthing (Ce înseamnă să fii onest de Oscar Wilde), Vedernikov (Ani de pribegie de Aleksei Arbuzov), vlădica Ilarion (Tudor din Vladimiri de Mihnea Gheorghiu), Comandantul vasului (Tragedia optimistă de Vsevolod Visnevski), Bepe (Galcevile din Chioggia de Carlo Goldoni), Horatio (Hamlet de Shakespeare), Colonelul Dobre (Ecaterina Teodoroiu de Nicolae Tăutu), Otto Katz (Soldatul Svejk de Jaroslav Hašek), Esteban (Fântâna turmelor de Lope de Vega), potrivit Wikipedia.

Pe scena Teatrului de Comedie, Amza Pellea a reușit să creeze numeroase personaje, printre care Brettschneider (Svejk în al doilea Război Mondial de Brecht – 1962), Pietro (Umbra de Evghenii Șvarț – 1963), Manole (Somnoroasa aventură de Teodor Mazilu – 1964), Subcomisarul (Capul de rățoi de G. Ciprian – 1966), Platonov (Un Hamlet de provincie de Cehov – 1967), Voievodul Basarab (Croitorii cei mari din Valahia de Al. T. Popescu – 1969), Noah (Arca bunei speranțe de I.D. Sîrbu – 1970), Hrisanide (Interesul general de Aurel Baranga- 1972), Hickok (Buffalo Bill și indienii de A. Kopit – 1973) și inginerul din Nic Nic de Anca Bursan și Gheorghe Panco.

Ultimul rol creat la teatru l-a adus pe marea scenă a Teatrului de Comedie, realizând – în regia lui Gheorghe Harag – personajul bătrânului moșier Muromski în Procesul de Suhovo-Kobilin – 1983.

Amza Pellea a avut norocul să interpreteze personaje marcante în istoria și cultura țării. Ne amintim de vlădica Ilarion din Tudor din Vladimiri de Mihnea Gheorghiu, Voievodul Basarab din Croitorii cei mari din Valahia de Al. Popescu, rolurile din Tudor, Răscoala, Haiducii, Dacii, Columna, Mihai Viteazul, etc. A mai interpretat și personaje contemporane, precum Ailincii din Secunda 58 de Dorel Dorian, Manole din Somnoroasa aventură de T.Mazilu, personaje din repertoriul clasic universal, precum Esteban din Fântâna turmelor de Calderon, Horatio din Hamlet, Platonov din Un Hamlet de provincie de Cehov și multe altele.

Amza a rămas în inimile noastre ca un mare actor, mai ales datorită rolului domnitorului din Mihai Viteazul și prin rolul Nea Mărin. A fost căsătorit timp de 25 de ani, din 1958 până la moartea sa în 1983, cu Domnica Mihaela din familia Policrat din Craiova. A avut norocul să se bucure și de o fiică minunată, de renumita actriță Oana Pellea.

Din păcate, pe 12 decembrie 1983 la București, Amza Pellea avea să plece dintre noi, la doar 52 de ani. A murit atât de devreme din cauza unui cancer galopant localizat la plămâni. Actorul era un mare fumător, însă au existat și alte speculații cu privire la moartea sa, cum că ar fi fost iradiat de Securitate, pentru că în sketchurile sale ironiza sistemul comunist. Anii au trecut și nimeni nu știe care este de fapt motivul real pentru care a murit.

Ulterior, pentru ca numele său să rămână nemuritor în sufletul tuturor românilor și nu numai, Fundația Enciclopedică „Amza Pellea” a realizat un film documentar numit „Douăzeci de ani fără Amza”. Filmul a fost discutat de întreaga suflare culturală din România, fiind văzut ca un proiect de mare succes.

Pentru meritele sale deosebite, Amza a primit Ordinul Meritul Cultural clasa I (1971) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român”.

În perioada 22 martie – 24 septembrie 1974, Amza a fost numit director al Teatrului Național din Craiova. În anul 1977, renumitul actor avea să câștige premiul de interpretare masculină, fiind numit cel mai bun actor la Festivalul Internațional de Film de la Moscova, pentru rolul său excepțional (Manolache Preda) din filmul Osânda, acolo unde a jucat alături de Gheorghe Dinică și Ernest Maftei, într-o ecranizare de Sergiu Nicolaescu după „Velerim și Veler Doamne” de Victor Ion Popa.

Locul în care Amza își doarme somnul de veci este Cimitirul Bellu. Dacă treceți vreodată pe aleea bătută de soare, aprindeți o lumânare la mormântul celui care rămâne în țara noastră unul dintre cei mai mari actori ai tuturor timpurilor, iar în fiecare zi de 7 aprilie să își aducă aminte câteva detalii importante despre viața marelui artist.

Notă redacție: Din respect pentru dumneavoastră, acest articol nu este însoțit de publicitate

Recomandări autor