Pederastia greacă reprezintă un subiect controversat de aici și dificultatea abordării acestui subiect. Este complicat să explici omului modern neinformat în legătură cu educația grecilor antici. Contextul societal al Greciei Antice urma principiile altor coordonate morale, suntem reticenți în ce privește practica pederastiei cu scop educativ.
Raportul dintre un erastes și eromenos este destul de complicat de expus într-un context modern în care omul contemporan nu ar putea pricepe substratul său educativ. Este un raport complex care implică o miză cu mult mai profundă decât simpla relație dintre doi bărbați. Este injust să spunem că Socrate și discipolii săi au fost… într-un termen ceva mai actual: gay. Asta pentru că interacțiunea lor nu era strict romantică.
Un erastes era responsabil de educația unui eromenos (bărbat tânăr care era în proces de formare). Se presupunea că admirația unui eromenos față de al său erastes (maestru spiritual în principal) era cea care îl determina să dorească mereu să fie din ce în ce mai bun. Practic erau un model de urmat, unul prin intermediul căruia dorea să se rafineze, să exerseze. Știind că Alexandru cel Mare a fost educat de Aristotel, cel care-l face să se îndrăgostească de societatea de tip grecesc, am putea porni de la premisa că aceștia au avut o legătură de tipul celei mai sus prezentată.
Bagoas cel Tânăr: a fost într-adevăr „iubitul” lui Alexandru cel Mare?
Bagoas cel Tânăr a fost un presupus iubit al lui Alexandru cel Mare de la curtea regelui Darius al III-lea după cucerire. Este menționat de trei ori în sursele antice care au supraviețuit, iar această lipsă de materiale a determinat câțiva cărturari să pună la îndoială existența sa. Cu toate acestea, au fost scrise multe contraargumente pentru aceste teorii și existența sa este acum general acceptată.
Bagoas a fost un eunuc persan, inițial un iubit de-al Marelui Rege Darius III. Nu se știu prea multe despre viața lui Bagoas cel Tânăr înainte de sosirea sa la curtea lui Darius al III-lea, deși unii istorici teoretizează că ar fi putut fi de clasă superioară datorită eventualului său post de eunuc al regelui. Ceea ce se știe este că a fost adus la curte ca un băiețel și, ca majoritatea – dacă nu toți – eunucii, el a avut deja procedura de castrare. Odată ajuns la curte, a fost favoritul lui Darius III. El a fost, de asemenea, cunoscut ca un dansator excepțional, iar sursele antice susțin că a participat la festivaluri de dans când a călătorit cu Alexandru, câștigând în special celebrul festival din Carmania după marșul prin deșertul Gedrosian.
Bagoas în ipostaza de Eromenos
Nabarzanes a fost comandantul de încredere al cavaleriei regale a lui Darius III, dar la propunerea unui satrap aliat pe nume Bessus, l-a trădat pe rege și a participat în cele din urmă la asasinarea lui pe măsură ce Alexandru înainta. Se spune că l-au lovit pe Marele Rege cu javelini și a murit din cauza rănilor. Cu toate acestea, Marele Rege care urmează să fie în curând pedepsit reprezentaitv, ca notă destinată de a oferii o lecție tuturor trădătorilor și, așadar, în speranța de a câștiga încrederea și compasiunea unui nou cuceritor, Nabarzanes l-a prezentat Bagoas lui Alexandru cel Mare și și-a pledat cauza pentru clemență. Sursele istorice sunt de acord că Alexandru a cedat în fața acestei pledoarii.
Curtius își povestește prezentarea lui Alexandru, referindu-se la Bagoas ca „… un eunuc de înfățișare excepțională și chiar în floarea copilăriei, cu care Darius a avut o relație și cu care Alexandru a avut în curând una …”
„Floarea copilăriei” indică faptul că Bagoas era probabil la vârsta adolescenței când l-a cunoscut pe Alexandru cel Mare, probabil paisprezece sau cincisprezece ani. Aceasta înseamnă că ar fi îmbătrânit până la jumătatea anilor douăzeci până la moartea lui Alexandru cel Mare, după care a dispărut din surse. Potrivit lui Curtius, Alexandru a cruțat viața lui Nabarzanes la cererea lui Bagoas și apoi l-a dus pe eunuc în curtea sa. Savanții se îndoiesc de veridicitatea afirmației conform căreia Alexandru cel Mare l-a iertat pe Nabarzenes ca un fel de favoare pentru el. Acest lucru se datorează faptului că există puține argumente pentru ca el să facă acest lucru atunci când era mult mai benefic ca prin el să fi oferit un exemplu prin uciderea lui Nabarzene în primul rând pentru a supune populația nou preșuată în domnia sa.
Alexandru cel Mare și Bagoas au avut cu siguranță o relație ceva mai intimă. Există speculații plauzibile cu privire la faptul că Alexandru a avut în orice caz alte persoane iubite de sex masculin, precum tovarășul său, Hephaistion, dar Bagoas este singurul bărbat din cercul lui Alexandru care este denumit eromenos. Termenul așa cum se precizează la începutul articolului eromenos descrie o relație specifică în Grecia Antică: pederastie. Eromenos era bărbatul mai tânăr și supus în relația pederastică. Curtius pare să interpreteze această legătură între cei doi bărbați în parte datorită poveștii festivalului de dans din Carmania.
Totuși, pe măsură ce sursele ulterioare au redat legătura lor într-o formă peiorativă la fel s-a întâmplat și în scrierile moderne. Întrucât regele însuși este deja un om predispus singurătății, pare clar că încercările de a șterge din biografia lui Alexandru cel Mare pe Bagoas provin dintr-o intoleranța mai veche, dar și modernă, din partea atât a regelui însuși, cât și a naturii relației, într-adevăr din lipsa de dovezi și de plauzibilitate nu se poate admite veridicitatea acestei legături.
