Calendar 4 martie. Trei mari Sfinți sunt sărbătoriți astăzi

Creștinii ortodocși de pretutindeni îi sărbătoresc astăzi pe Sfântul Cuvios Gherasim de la Iordan și pe Sfântul Mucenic Pavel și sora sa, Iuliana. Greco-catolicii îl sărbătoresc doar pe Sfântul Gherasim, iar romano-catolicii pe Sfântul Cazimir, fost rege.

Cine sunt Sfinții sărbătoriți pe data de 4 martie

Sfântul Cuvios Gherasim de la Iordan este pomenit în calendarul creştin ortodox în ziua de 4 martie. Acesta s-a născut în Licia, Asia Mică și a decis să intre încă de mic în monarhism. Văzând toate cele întâmplate în lume, Gherasim s-a retras în pustiul Tebaidei din Egipt.

La scurt timp el a decis să meargă înapoi în Palestina, pe vremea împăratului Teodosie cel Tânăr, cel care a domnit în perioada anilor 408-450. El a sălășluit în pustia Iordanului, acolo unde și-a întemeiat propria mănăstire, în loc ferit de ochii lumii și mai aproape de Dumnezeu.

Sfântul a fost extrem de afectat de erezia monofizită, susţinută de Eutihie, arhimandrit din Constantinopol. El a decis să plece la părinții care încă mai erau și atunci statornici în dreapta credinţă şi se retrăseseră din lume din cauza marilor atacuri provocate de drepții eretismului. De la pustnici a învăţat pe deplin dreapta credinţă și a învățat cum să transmită cuvântul lui Dumnezeu mai departe.

Monofizismul a provocat în Biserică mai multe temeri şi a fost nevoie de o adunare sinodală, Sinodul al IV-lea Ecumenic. Aici, mai marii bisericii aveau să stabilească adevărul despre Hristos și să readucă din nou credința în Dumnezeu în sufletele oamenilor.

Sinodul al IV-lea Ecumenic a fost organizat de mai marii bisericii între 8 şi 25 octombrie 451, la Calcedon. Au fost prezenţi la întrunirea convocată de împăraţii Pulcheria şi Marcian în jur de 600 de părinți ai dreptei credințe, numărul lor fiind unul impresionant.

Sfântul Gherasim a ridicat o mănăstire în apropierea Iordanului. La mănăstire mai erau 70 de monahi, toți conduși de Gherasim. Aceștia se rugau în chiliile lor primele cinci zile din săptămână, iar sâmbăta şi duminica participau la sfintele slujbe. Erau îmbinate două moduri de vieţuire monahală, cenobitic (obşte) şi idioritmic (de sine), ambele descriptive vieții monahale din Egipt.

Sfântul Cuvios Gherasim era ascultat şi de animalele sălbatice. Un leu, pe care l-a îngrijit şi l-a vindecat, l-a iubit până la moarte. După sfârşitul Sfântului Gherasim, leul, care nu mai era în acel moment în lavră, a fost dus de monahi la mormântul stareţului, deoarece acesta scotea sunete greu de suportat de fiecare dată când  îl căuta prin mănăstire pe stăpânul său. Şi deasupra mormântului, leul a murit de durere imediat ce a ajuns la locul de veci.

„Însă aceasta s-a făcut nu pentru că leul a avut suflet cuvântător, ci Dumnezeu a voit să preamărească pe cel ce L-a preamărit pe El, adică pe Sfântul Cuviosul Gherasim, nu numai în viaţă, ci şi după moarte. Apoi să ne arate nouă, câtă ascultare aveau fiarele către Adam în Rai, mai înainte de a lui neascultare şi cădere din Rai”, potrivit volumului Viețile Sfinților.

Sfinţii Mucenici Pavel şi Iuliana

Cei doi sfinți erau fraţi şi au pătimit în timpul împăratului Aurelian (270-275). În momentul în care împăratul a plănuit să treacă prin Ptolemaida din Fenicia, actualul Liban, Pavel și-a făcut Sfânta Cruce chiar pe frunte, pentru ca aceasta să fie văzută cu ușurință. Atunci când a aflat, împăratul a trimis oamenii săi pentru a-l prinde și a-l închide. Iuliana a fost cea care i-a luat apărarea fratelui și a ajuns să fie și ea chinuită, până când și-a dat suflarea.

Alături de Pavel și Iuliana au mai suferit moarte martirică ostașii Codrat, Acachie și Stratonic. Cu toții au mărturisit că vor urma cuvântul lui Dumnezeu până la sfârșitul vieții.

Recomandări autor