Azi 6 octombrie sărbătorim pe sfântul apostol Toma. Misionarii care răspândesc cuvântul lui Hristos în toate colțurile lumii îi cer ajutorul în rugăciune. El este invocat și de către cei care se confruntă cu îndoieli sau scepticism față de creștinism.
În această parte, veți descoperi povestea vieții și misiunii sale în India, de ce îndoielile sale sunt numite „bine-intenționate” și de ce a fost singurul apostol dispus să moară alături de Hristos. De asemenea, veți afla despre cum este comemorat în Biserica veche și în zilele noastre și veți descoperi semnificația „Antipashei” și a „Săptămânii lui Toma”.
Cuprins Vieții Apostolului Toma:
- Introducere
- Viața apostolului Toma
- Misiunea apostolului Toma în India
- Drumul către India și slujba pentru regele Gundofar
- Martirizarea sfântului apostol Toma
- Prima minune a sfântului Toma
- Soarta moaștelor apostolului Toma
1. Introducere
Un fapt interesant: acatistul, o rugăciune specială dedicată unuia dintre primii sfinți creștini, apostolului Toma, a fost scris în secolul XXI. De ce există astăzi o nevoie atât de mare de a ne ruga acestui apostol?
Ce știm despre apostolul Toma conform tradiției?
Toma, cunoscut și ca Geamănul, a fost unul dintre cei doisprezece ucenici apropiați ai lui Hristos.
Evanghelia după Ioan ne arată curajul cu care Toma și-a îndeplinit misiunea. Chiar când alți apostoli au încercat să-l împiedice pe Hristos să se întoarcă în Iudeea, loc unde era amenințat cu moartea, Toma a fost primul care s-a oferit să-L însoțească și să împărtășească suferința Lui.
Cu toate acestea, după Răstignire și Înviere, Toma a fost sceptic și nu a putut crede în Învierea lui Hristos până când nu L-a văzut cu propriii ochi. Această întâlnire cu Hristos a devenit momentul central al vieții sale.
Toma a devenit un misionar fervent, călătorind chiar și în India, o țară îndepărtată față de Palestina sa natală. Și astăzi, amintirea sa persistă în rândul poporului indian.
El a mers mai departe decât mulți alții, predicând cu curaj și având o credință care poate muta munții. Și cu aceeași dârzenie a acceptat coroana martiriului pentru Hristos. Deci, de ce ne rugăm astăzi la apostolul Toma? Ce ajutor cerem prin el în fața lui Dumnezeu?
În primul rând, ne rugăm pentru cei mulți dintre semenii noștri care încă nu au credință în Hristos. Pentru cei afectați de scepticism sau îndoială. Pentru fiecare „Toma sceptic” care spune: „Nu voi crede până nu voi vedea…”. Pentru cei care cred că nu pot avea credință fără a cere miracole și semne.
Ne rugăm și pentru ca noi, creștinii ortodocși, să ne întărim credința – în momentele de îndoială. Apostolul Toma, care a avut îndoieli și și-a regăsit credința, este cel care poate să ne ajute cel mai bine.
Misionarii de astăzi, care continuă misiunea creștină, se roagă de asemenea apostolului Toma. Ca unul dintre cei mai zeloși predicatori ai Cuvântului lui Dumnezeu, apostolul Toma este un exemplu și un sprijin pentru misionari.
Astfel, toți ne rugăm astăzi la apostolul Toma, cerându-i ajutorul: să ne deschidă ochii credinței, să ne întărească nădejdile și să ne învețe adevărata dragoste pentru Dumnezeu și pentru semeni. Amin.
2. Viața apostolului Toma
De cele mai multe ori, Toma este numit apostolul necredincios. Este unul dintre cei doisprezece apropiați ai lui Hristos. Evangheliile oferă puține detalii despre el, doar câteva cuvinte. Totuși, din diverse scrieri și apocrife, aflăm că el a răspândit vestea Învierii lui Hristos mai departe decât oricare alt apostol, ajungând până în India și convertind mai multe popoare la creștinism pe drum.
Cum a fost posibil acest lucru pentru un om cu o credință aparent fragilă? Oare chiar era așa? Și de ce moaște sale, găsite în India, se află acum în Italia? Înainte de ziua de pomenire a apostolului Toma, pe 19 octombrie, încercăm să găsim răspunsuri la aceste întrebări.
Începem cu ceea ce știm cu certitudine despre el. Toți evangheliștii îl menționează pe Toma, dar Ioan îi acordă o atenție specială, evidențiind anumite trăsături ale personalității sale. Numele „Toma” are rădăcini semitice și poate fi tradus ca „a împărți la jumătate” sau „a se dubla”.
Probabil de aceea i se spunea și Geamănul. Totuși, anumiți gnostici, care îl venerau pe Toma, credeau că el era, în sensul literal al cuvântului, un geamăn al lui Iisus Hristos, deoarece semăna mult cu Mântuitorul.
Cu toate acestea, nu contează neapărat cum arăta Toma. Ceea ce este cu adevărat important este că credința lui a crescut constant de-a lungul vieții sale și a împărtășit-o cu mulți oameni diferiți.
Mențiunile despre Toma în Evanghelie se concentrează pe două episoade. Prima, când Mântuitorul află despre moartea prietenului său Lazăr și se îndreaptă spre el pentru a-l învia. Deși era periculos, căci preoții îl căutau pe Hristos pentru a-l aresta, în timp ce ceilalți apostoli încercau să îl convingă să nu meargă, Toma a spus: „Haideți să mergem și să murim cu El”.
Aceste cuvinte reflectă curajul și loialitatea lui Toma. Într-un alt episod, după ce a auzit de Învierea lui Hristos de la alți ucenici, Toma a declarat: „Dacă nu văd, nu cred”. Dintr-un motiv sau altul, Toma nu era cu ei când Hristos le-a apărut. În baza acestui eveniment, Toma a fost denumit „necredincios”. Dar chiar era așa? Și dacă nu, ce l-a determinat să reacționeze în acest mod?
Comportamentul lui este explicabil din punct de vedere psihologic. Toma era un ucenic devotat, dispus să își dea viața pentru Hristos. Când Hristos a murit, lumea lui Toma s-a prăbușit. Un om cu o asemenea dedicație și pasiune, care și-a pierdut brusc scopul în viață, este devastat.
Este ușor de înțeles de ce nu era cu ceilalți ucenici când Hristos le-a apărut. Probabil era prea distrus pentru a fi în preajma lor. Dar când a auzit că Hristos a înviat, a avut rezerve. Persoanele care tocmai și-au pierdut ultima speranță se tem de noi dezamăgiri.
Dar, când Hristos i s-a arătat, Toma și-a lăsat îndoielile deoparte, recunoscându-l pe Hristos: „Domnul meu și Dumnezeul meu!” Acest moment era unul pe care Toma îl aștepta cu nerăbdare.
3. Misiunea apostolului Toma în India
Ce știm despre viața lui ulterioară? Evangheliile și Cartea Faptelor Apostolilor nu menționează nimic mai mult despre Toma. Totuși conform tradiției , din biografia lui putem extrage unele informații esențiale. De exemplu, se pare că Toma, predicând despre Hristos, a mers mai departe decât alți discipoli și a ajuns până în India.
Acest destin i-a revenit ca urmare a împărțirii teritoriilor de predică între apostoli. Este de menționat că, la acea vreme, termenul „India” avea o semnificație largă și nu se referea mereu la un teritoriu specific. Uneori, „India” se referea la Afganistan sau la Mesopotamia – adică orice era în afara Imperiului Roman.
Astfel, teoretic, apostolul Toma ar fi putut să predice nu în Asia de Sud, ci mai aproape. Cu toate acestea, există mai multe dovezi care susțin ideea că el a predicat, de fapt, indienilor. Din vremea lui Alexandru cel Mare, exista o legătură de transport între Imperiul Roman, Marea Mediterană și India.
Deci, nu este de mirare că Toma ar fi putut ajunge acolo. Mai mult, în viața apostolului se menționează regele Gundofar. Toma a fost angajat de acesta ca tâmplar, pentru a-i construi un palat. Acest rege a existat în realitate. În 1834, în valea Kabul din Afganistan, au fost descoperite monede cu numele său, confirmând că Gundofar a domnit în secolul I, în jurul anilor 45-46. Acesta este exact momentul în care Toma ar fi putut fi în India.
În general, informațiile despre apostolul Toma, referitoare la viața sa după Învierea lui Hristos și Pogorârea Duhului Sfânt asupra apostolilor, provin în principal din cartea „Faptele apostolului Toma” („Acta Thomae”). Documentul datează din sfârșitul secolului II – începutul secolului III și există în două versiuni – una indiană și una siriacă.
Totuși, textul care ne-a ajuns este alterat, conținând numeroase inserții gnostice. Acest text a fost criticat de Sfântul Irineu din Lyon, un teolog proeminent din secolul al II-lea, care a reacționat puternic la excesele gnostice. Dar avem și mărturia unei călugărițe, Egeria, care între anii 381-384 a pelerinat în Țara Sfântă, Siria, Liban și Egipt.
Ea menționează că s-a rugat la moaștele apostolului și că, în timpul serviciilor religioase, se citea un fragment din „Faptele apostolului Toma”. Probabil că se referea la versiunea originală a „Faptelor”, fără distorsiuni gnostice, adică la textul care nu ne-a parvenit până astăzi.
4. Drumul către India și slujba pentru regele Gundofar
Ce s-a întâmplat, de fapt, în India cu acest om? Ce informații putem extrage din sursele principale, excluzând intervențiile gnostice ulterioare? Împreună cu un negustor pe nume Habban, Toma a ajuns în India, unde până în secolul I se dezvoltase deja un sistem social bazat pe caste.
Aceasta însemna că nici o activitate, inclusiv predicarea unei noi credințe, nu putea avea loc fără permisiunea unui rege sau a unui rajah. În această privință, situația din India era asemănătoare cu cea din Europa din secolele VI-VIII, pe teritoriile triburilor barbare, unde predicarea creștinismului era posibilă doar cu permisiunea unui lider.
Dacă liderul adopta noua credință, aristocrația, războinicii și tot poporul îl urmau spre Hristos. Totuși, există o diferență importantă: creștinii din India secolului I nu au fost persecutați cum au fost cei din Europa antichității și din epoca timpurie a regatelor barbare. Existau regi care erau destul de toleranți față de diferitele credințe aduse din țări îndepărtate.
De cele mai multe ori, aceste credințe erau aduse de negustori, deci Habban nu apare în această poveste întâmplător. De fapt, calea prin care apostolul Toma a ajuns în India a fost Drumul Mătăsii dintre Europa și China. Nu doar comercianții îl foloseau, ci și misionarii. Negustorii, dacă erau creștini, nu se ocupau doar de afaceri pe această rută, dar și își răspândeau credința printre păgâni.
Și, din câte se pare, Habban înțelegea cu adevărat misiunea lui Toma. Apostolul predica neîncetat despre Hristos. Pe drumul spre India, a reușit să înființeze comunități creștine în Palestina, Mesopotamia, Parfia, Etiopia și printre bactrieni. Cu aceste realizări, el s-a prezentat în fața regelui Gundofar.
După sosirea în India, apostolul a început construcția unui palat. Cu toate acestea, metoda sa a fost neobișnuită, putând fi considerată chiar aventuroasă. I s-au dat mulți bani, dar i-a donat pe toți săracilor, fără a cheltui nicio monedă pentru palat. În final, clădirea nu a fost construită.
Când Gundofar a venit să vadă noua locuință și a descoperit că fusese înșelat destul de clar, a ordonat arestarea lui Toma și intenționa să-l execute. Cu toate acestea, fratele decedat al regelui i s-a arătat în vis, spunându-i că a văzut multe case în cer, dar cea mai frumoasă a fost cea construită pentru Gundofar.
Întrebat cine a construit acea casă, fratele a răspuns că arhitectul a fost Toma. Gundofar a fost uimit de această revelație și a anulat execuția. Totuși, pentru Toma, aceasta a fost doar o amânare a inevitabilului. El nu a reușit să scape de o moarte martirică.
5. Martirizarea sfântului apostol Toma
În ultimii ani ai vieții sale pe pământ, apostolul Toma a petrecut în orașul indian Melipur, lângă Madras. Acolo, a reușit să o convertească la Hristos pe soția și pe fiul regelui local Mazdei. Totuși, nu a reușit să-i boteze.
Când regele a aflat despre aceste schimbări în familia sa, a devenit furios, mai ales că toate acestea s-au petrecut fără știrea sa, și a ordonat ca Toma să fie închis în temniță. Atunci, rudele regelui l-au vizitat pe apostol în închisoare pentru a fi botezați.
Toma a celebrat Taina asupra lor, iar apoi, asemănător cu apostolul Petru, a ieșit din închisoare printr-o ușă închisă, apărând în fața celor convertiți pentru a oficia Liturghia. Cu toate acestea, gardienii au descoperit că prizonierul dispăruse. Crezându-l un vrăjitor, au informat regele despre acest fapt. Iar când Toma, urmând voia divină, s-a întors la locul său de detenție, a fost imediat adus la interogatoriu.
Acolo a avut loc un dialog crucial. Mazdei l-a întrebat pe Toma: „Cine ești tu? Sclav sau liber?”, la care Toma a răspuns: „Nu sunt sclav și nu ai autoritate asupra mea”. Regele a vrut atunci să știe de ce, după ce a evadat, s-a întors în închisoare. Toma a spus: „Am venit aici pentru a salva pe mulți și pentru a fi de ajutor tuturor celor care doresc eliberarea”.
Apoi, cea mai importantă întrebare a lui Mazdei a fost: „Cine este stăpânul tău? Care este numele său și de unde vine?”. Răspunsul lui Toma a fost clar: „Domnul meu este Stăpânul meu și al tău. Căci El este Domnul cerului și al pământului”. Acest text este esențial, deoarece reflectă viziunea creștină specifică asupra lumii.
Aceasta este percepția că toți oamenii sunt fii ai lui Dumnezeu – indiferent de naționalitate, castă, fie ei regi, apostoli, comercianți, hinduși sau iudei. Orice om este un copil al lui Dumnezeu prin simplul fapt al nașterii sale, chiar dacă încă nu a fost iluminat de lumina adevărului lui Hristos.
Desigur, pentru regele indian a fost ciudat să audă un astfel de răspuns. Așadar, a condamnat apostolul la moarte. Chiar dacă poporul protesta, văzând bunele intenții și faptele lui Toma, Mazdei a rămas neclintit. Toma, la rândul său, nu s-a opus și nici nu a protestat, și acest lucru este caracteristic lui – dorind moartea pentru Hristos.
El era îngrijorat doar de un lucru – că încă nu reușise să semene complet sămânța credinței lui Hristos în acele ținuturi. Astfel, pe drumul spre locul execuției, l-a hirotonisit pe un bărbat numit Sifor ca preot, iar pe fiul recent convertit al regelui ca diacon. După aceasta, Toma, cu o inimă liniștită, și-a acceptat soarta și a suferit moartea martirului – fiind înjunghiat cu sulițe.
6. Prima minune a sfântului Toma
A avut loc un eveniment cu adevărat semnificativ. Fiul regelui Mazdei, fratele diaconului hirotonit de Toma, a fost posedat de un spirit necurat. Mazdei a realizat că era o pedeapsă pentru fapta sa, pentru că a ucis un om sfânt. Astfel, a decis să meargă la mormântul Apostolului Toma din Melipur, să ia moaște sale și să le atingă de fiul său.
Regele credea că tânărul ar fi vindecat. Acest episod, descris în „Faptele Apostolului Toma” din secolele al 2-lea-3-lea, indică faptul că în India exista deja o tradiție de venerare a moaștelor.
Dar, partea cea mai interesantă este alta. Când Mazdei, conform surselor, s-a hotărât să își ducă planul la îndeplinire, Toma i s-a arătat și, am putea spune, cu umor i-a spus:
„Nu m-ai crezut când eram în viață, de ce m-ai crede acum când sunt mort? Dar nu te teme, căci Hristos este milostiv datorită milostivirii Sale mari.”
Povestea continuă cu momentul în care Mazdei, ajungând la mormântul lui Toma, nu a găsit moaștele sale acolo.
Ce a făcut atunci regele? A luat o mână de nisip din locul de înmormântare al apostolului și s-a întors acasă. Mazdei a invocat Numele Domnului Iisus Hristos, a renunțat la diavol și apoi i-a dat fiului său nisipul de la mormântul lui Toma, moment în care acesta a fost vindecat.
Ulterior, Mazdei s-a adresat preotului Siphorus, hirotonit de Toma, cu o cerere de botez. De ce este atât de important acest episod? Nu atât vindecarea tânărului este relevantă, ci convertirea la Hristos a regelui care l-a ucis pe apostol. Aceasta este dovada celui mai mare miracol posibil pentru o persoană – schimbarea inimii.
7. Soarta moaștelor apostolului Toma
În ceea ce privește relicvele Apostolului Toma, acestea au avut un traseu fascinant. Din India, au fost transferate la Edessa. Prezența lor acolo este confirmată de textul cronicii „Cronicile Orașului Edessa” și de mărturiile călugăriței Egeria, care spune că s-a rugat la relicvele Apostolului Toma în acest oraș.
În secolul al 11-lea, Edessa a fost jefuită de turci. Relicvele lui Toma, alături de alte relicve, au fost ascunse de creștini pentru a evita profanarea. Acestea au rămas deci ascunse până când au fost descoperite pe insula grecească Chios.
În 1258, navigatorul Lyon, angajat de locuitorii din Ortona, Italia, le-a transportat în acest oraș, unde se află și astăzi. Degetul lui Toma a fost dus la Roma și se află în Biserica Sfintei Cruci. Astfel, Apostolul Toma, care în timpul vieții a plecat din Vest spre Est, a făcut, după moartea sa, o călătorie de întoarcere ce a durat secole.
Viața Apostolului Toma seamănă cu un roman de aventuri, iar el însuși este un erou care uneori realizează fapte complet ilogice. Dar ce legătură are toată această poveste cu noi, oamenii secolului 21? Toma este poate cel mai contemporan apostol. Majoritatea dintre noi cunoaștem starea de gol interior, de dezamăgire, când pare că nu mai există sens în viață.
Dar exemplul lui Toma ne arată că Dumnezeu nu numai că nu ne-a abandonat, ci mai mult, El este gata să vină la oricine își dorește cu adevărat. Apostolul Toma, care a crezut în Învierea Învățătorului său, a fost atât de pasionat de această credință încât a reușit să îndrume mii de oameni spre Hristos. El nu s-a temut de călătorii lungi, de regi străini sau de moarte.
El a înțeles mereu pentru ce luptă. După ce a întâlnit personal pe Dumnezeu Înviat, nu a mai avut niciun dubiu. Chiar dacă trebuia să își schimbe radical locul de reședință și prietenii. Chiar dacă misiunea lui părea un eșec. Chiar dacă într-o țară îndepărtată nu erau oameni care să îl sprijine.
Toate aceste obstacole au fost depășite, pentru că Dumnezeu, care i-a fost alături, nu l-a părăsit niciodată. Ce legătură are toată această poveste cu noi? Poate că Dumnezeu vine la fiecare dintre noi în același fel. Indiferent de circumstanțele vieții noastre, întâlnirea cu El este posibilă. Trebuie doar să ne dorim cu adevărat…
