Monden > Diverse > Literatură > Călin Vlasie, neuronia – văd cum spaimele coboară din om
Literatură

Călin Vlasie, neuronia – văd cum spaimele coboară din om

Călin Vlasie, neuronia

Poet, eseist, publicist, editor. Născut la 21 mai 1953, la Buzău. Studii universitare la București, Facultatea de filozofie-istorie, specializarea pedagogie-franceză. A debutat în 1981 cu placheta de versuri Neuronia. A mai publicat: Laborator spațial (titlu inițial, Laboratorul, a fost cenzurat), Editura Albatros, 1984; Întoarcerea în viitor, Editura Litera, 1990; Un timp de vis, Editura Calende, 1993; Acțiunea interioară, Editura Paralela 45, 1999. Inclus în numeroase antologii în România și în străinătate.

Cei mai recenți într-ale poeziei îl cunosc pe Călin Vlasie din activitatea sa de editor neobosit, iscusit și mereu interesat de vocile noi ale poeziei contemporane. Nu credeam să ajung taman la acest volum de poeme al lui Călin Vlasie (care este și editorul primei mele cărți), o coincidență că neuronia (Paralela 45, 2003) a ajuns la mine fără să-mi propun să încep cu începutul său în poezie. Am comandat volumul bilingv română-franceză, și m-am panicat puțin să văd că a venit într-o limbă (cealaltă limbă) pe care nu o stăpânesc. Dar mi se pare o idee excelentă fiindcă așa poate fi citită poezia de aici și de vorbitorii de limba franceză.

Revenind la neuronia, avalanșa aceasta de senzații și concepte, de dorințe și viziuni, posibilități și întrebări. Poemele sunt eventualități în calea unui „craniu îndesat cu milioane de cifre de wolfram”. Mai degrabă un experiment, foarte reținut și nu debordând de cuvinte, nu confesiv, cât mai degrabă limitativ, la acele cuvinte care simbolizează, dau startul ideilor, sugerează și marchează o sferă neuronală. Pentru că jocurile lirice nu se lasă așteptate, e ceea ce putem numi azi o poezie conceptuală, ceva ce poate la vremea publicării nu putea fi numit, dar explicăm, că printre colegii săi de breaslă ai perioadei sale poetice nu se aliniau acestui tip de scriere. Ar fi avut multe de zis, dar a îmbrăcat totul inteligibil, de aceea fost o carte atent editată în perioada marilor scandaluri provocate de simple cuvinte, cartea de față a fost urmărită și cenzurată.

Atitudinea etică și moralizatoare în orice circumstanță revelată în neuronia se concretizează în multe dintre poeme, absconsă în imagini poziția anti sistem, totuși nu se ascunde total în versurile: „Tot mai adînc tot mai aproape/ sus sau jos/ în scorbură/ în cenușa de aer/ în miezul de carbon/ Pe o stradă într-o casă/ Evenimente sînt/ O suprafață continuă/ Poți să te revezi prin ani/ nu știu câți/ ceva cîntă fără încetare/ Ceva al zilelor al nopților/ al vietăților al morților/ al tău, tu care te împotrivești/ ca o Totalitate.” (Reconstituirea, p.88)

Așezarea în pagină a versurilor ca un haos continuu, mici șerpi târându-se să transmită și vizual un mesaj al ideii de trădare și trădători. Alege o aparentă îngreunare a lecturii de dragul de a putea exprima chiar și încifrat ceea ce trebuia exprimat. La vremea la care a fost prima dată publicat acest volum de poeme, conform spuselor lui Gheorghe Crăciun toți scriitorii își doreau libertate pentru a scrie. Dar de o inteligență sclipitoare și cu o luciditate necesară, Vlasie taie posibilitatea amatorilor de acuze. Scrie o poezie greu intuibilă, subtilă, sugestivă, generând adevăruri imbatabile, dar ca într-o boare, aparent nestratificată și plastică.

Că neuronia a fost titlu interzis, că următorul Laboratorul a fost interzis, în cele din urmă un al treilea titlu propus Laboratorul spațial a fost acceptat în 1984. Așa a avut loc debutul lui Călin Vlasie, după multe peripeții și sensibilitatea comuniștilor la eventuale critici la adresa regimului. Reeducarea comunistă a fost cel mai important deziderat. Nu se putea lipsi de cenzură. Un regim totalitar nu putea să nu își aibă planul lui, resursele și mai ales instrumentele. Gândirea liberă însemna o amenințare, un pericol de decimare.

Ca să existe ideile din carte, trebuiau scrise, așa că, iată-ne la aproape patru decenii distanță de la publicarea cărții de debut în chingi și izolare și la două decenii distanță de la momentul publicării 1984-2003, să descoperim cartea de debut a poetului sub titlul prim neuronia. Dar pentru că istoria se repetă, am putea resimți această lectură ca fiind la fel de valabilă și în ceea ce privește sistemul, dar și în ceea ce privește libertatea de mișcare și de expresie. Încurajez apariția unor cărți ca aceasta și pe cât se poate transcrierea adevărului, așa cum se poate. Poezia a fost întotdeauna și purtătoarea unor importante note de jurnal, așa că poate să rămână ca un adevărat tezaur istoric. Și poate să fiți și mai curajoși decât a fost Călin Vlasie în neuronia. Nu atât de poetici, pe cât amclar datori de ambiții ideologice mai înalte și drepturi civile ceva mai sus ridicate pe pancarte în piețele publice. Să vă instig la lectură? Am voie? Cu riscul de a comite un delict major în cetate, vă instig la neuronia și la întrebările la care vă instigă și cartea însăși. Uneori mă gândesc o zi/ două/ o săptămână/ o lună, ce să vă spun despre o carte, ar mai fi atât de multe de spus.

neuronia, aici!