Care a fost ultima dorință a lui Mihai Leu: „Eu n-am vrut să vorbesc niciodată despre problemele astea de sănătate”. Cum l-a încurajat fiul său, Marco

Mihai Leu a murit pe 1 iulie 2025, la doar 56 de ani, după ce a dus timp de aproape 11 ani o luptă grea cu cancerul de colon. Deși fusese diagnosticat în 2014, în urma unor analize de rutină, fostul campion mondial la box nu și-a expus niciodată suferința în public.

A preferat să păstreze discreția și să își ducă boala cu demnitate, chiar și atunci când era internat sau trecea prin recidive dureroase. Ultima sa internare la Institutul Fundeni din București s-a încheiat cu decesul, în ciuda intervențiilor medicilor și a eforturilor de stabilizare.

Ultima dorință a lui Mihai Leu: „Să le dau și altora curaj”

Într-un interviu acordat pe 14 mai 2025, înainte de internarea finală, Mihai Leu a vorbit deschis despre lupta sa cu boala și despre ce l-a determinat să nu mai păstreze totul pentru el. A recunoscut că nu ar fi vrut niciodată să vorbească despre suferințele sale, dar fiul lui, Marco, l-a convins:

„Eu n-am vrut să vorbesc niciodată despre problemele astea de sănătate, dar băiatul meu, Marco, mi-a zis să vorbesc, că poate prind și alți oameni curaj”.

Mesajul său final a fost unul simplu și plin de putere:

„Sunt bine, nu sunt în cea mai bună formă, dar nu mai durează mult. Știi cum e viața? Mai cu bune, mai cu rele, dar ce contează cel mai mult e că sunt bine. Vreau să le mulțumesc medicilor. O să țin legătura mai strâns cu ei, fac recuperare și mă pun pe picioare. Toate mesajele sunt emoționante, dar cel mai important e că mi-au scris oameni care mi-au zis că au prins și ei curaj și nu le mai e teamă de nimic.”

Fostul sportiv a fost diagnosticat în 2014 cu cancer de colon, iar prima operație a fost realizată de profesorul Irinel Popescu la Fundeni. A povestit:

„Am vorbit cu domnul Irinel Popescu, un om extraordinar!, la fel și doamna doctor Adina Croitoru. Am reușit să trecem peste asta, am fost optimist. Am fost operat la Fundeni, prima dată în 2014. Am avut mai multe operații. M-am dus foarte târziu la doctor.”

Chiar dacă tratamentele și intervențiile chirurgicale au fost intense și frecvente, Mihai Leu nu s-a lăsat. Spunea că sportul l-a format să nu accepte ideea de a ceda în fața greului:

„Făcând sport toată ziua, nici măcar n-am vrut să mă gândesc că nu pot să trec peste asta. Chiar țin minte una din primele discuții cu domnul profesor Irinel Popescu. «Domn doctor, cam cât durează până mă pun, așa, pe picioare?». «De ce mă întrebați?». «Săptămâna viitoare am o cursă!». A început să râdă, evident că nu s-a putut…”

Deși starea sa părea stabilizată o vreme, în noiembrie 2024 a apărut o complicație serioasă în timpul înlocuirii unui stent renal. A fost transferat de urgență la Fundeni și preluat de profesorul Irinel Popescu. A petrecut o lună în incertitudine și a declarat:

„A fost o complicație acolo… Bine, nu-mi place să vorbesc despre asta, dar totul a pornit de la un mărunțiș. Asta e, nu mai am ce face. Privim înainte acum că am trecut peste acest hop. Șansele mele de a trăi aproape că nu existau.”

În primăvara anului 2025, boala a recidivat în cea mai agresivă formă. Metastazele pulmonare i-au afectat grav capacitatea respiratorie. Pe 21 iunie, a fost dus de urgență cu elicopterul la Fundeni, după o hemoragie internă severă. A fost plasat în comă indusă, iar medicii au confirmat insuficiență respiratorie avansată. Trupul său, slăbit de ani de tratamente, nu a mai rezistat.

Mihai Leu a fost mai mult decât un campion. A fost un om care a înfruntat boala fără să cerșească milă și fără să dramatizeze. A zâmbit, a mulțumit, a fost prezent. A făcut publică suferința doar când a înțeles că poate ajuta și alți oameni.

„Viața nu este așa cum ne dorim noi. Întotdeauna am învățat să văd lucrurile pozitiv. Prima dată când mi s-a spus ce am m-au trecut transpirațiile, mi s-au tăiat picioarele. Asta e viața, trebuie să ne luptăm să trecem peste asta.”

Chiar și în vremuri grele, a spus că relațiile cu familia s-au întărit:

„Am realizat că suntem o familie foarte unită și că trecem peste orice.”

Pe 1 iulie 2025, viața lui s-a încheiat, dar ultimele sale cuvinte rămân o lecție despre curaj:

„Ce contează cel mai mult e că sunt bine.”