Care este, de fapt, motivul pentru care prietenii lui Mario i-au luat viața. Tânărul de 21 de ani a făcut declarații tulburătoare: „Ne-am dă

Relatările apropiaților și informațiile strânse de anchetatori indică o posibilă motivație dominată de invidie și ranchiună între tineri care se cunoșteau.

Reconstrucția faptelor arată că minorul de 13 ani ar fi pus la punct totul cu aproximativ o lună înainte. Ar fi așteptat un moment în care se afla singur acasă: tatăl plecat la muncă în străinătate, iar mama la tura de noapte. În acea seară, băiatul l-ar fi chemat pe Mario, apoi l-ar fi atacat cu un cuțit. Un alt minor, de 15 ani, l-ar fi lovit ulterior cu un topor. Deși rănit grav, Mario ar fi încercat să scape și s-a târât până la poarta vecină, dar a fost prins din urmă. Trupul a fost dus cu o roabă, cu implicarea unui al treilea adolescent de 15 ani, către un teren arabil unde ar fi fost săpată o groapă.

Motivația vehiculată de apropiați

În mediul în care trăiau, o comunitate mică în care „toată lumea se știe cu toată lumea”, prietenii și rudele vorbesc despre invidie față de situația materială a lui Mario Alin. La 15 ani, băiatul avea o trotinetă și un ATV, iar aceste bunuri ar fi alimentat tensiuni și frustrări între colegii de joacă. Nu există, deocamdată, o confirmare oficială că acesta a fost singurul motiv, însă direcția anchetei ia în calcul resentimentele acumulate în timp. Relatările apropiaților indică faptul că planul ar fi fost articulat din timp, cu răbdarea rece a cuiva care așteaptă „momentul potrivit”.

Reconstituirea pașilor din seara tragediei – chemarea victimei, atacul succesiv, transportul într-o roabă și ascunderea urmelor pe un teren agricol – sugerează o succesiune de gesturi pregătite și coordonate. Pentru comunitate, detaliile sunt șocante nu doar prin violența lor, ci și prin vârsta celor implicați.

„Ne-am dat seama că…” – ce spune un martor de 21 de ani

Tânărul de 21 de ani, audiat ca martor, susține că nu a participat la fapte și că a oferit doar informațiile pe care le-a știut. El descrie momentul în care ar fi înțeles că situația este gravă, după urmele găsite. Afirmă că s-a aflat la fața locului când au venit polițiștii și că nu s-a putut interveni în vreun fel.

„Nu ştiu absolut nimic, nu am participat niciunde, nici măcar nu ştiam, acum am aflat, că mi-aţi spus dumneavoastră, că sunt martor – acum ştiu.”

„(…), adică să merg să dau o declaraţie cu ce am ştiut.(…). Am găsit foarte mult sânge acolo şi de acolo ne-am dat seama că acolo ar putea fi Mario. Aşteptam cu domnii poliţişti, eram acolo, nu puteam să facem nimic. S-a aflat că acolo e şi n-a mai fost nimic de făcut”

În plan juridic, situația celor implicați diferă substanțial. Minorul de 13 ani a fost dus la Clinica de Neuropsihiatrie Infantilă și, potrivit legii, nu poate fi cercetat penal. Ceilalți doi adolescenți, în vârstă de 15 ani, sunt vizați de acuzații grave și ar putea primi până la 25 de ani de închisoare, însă, fiind minori, legea permite reducerea pedepsei, care s-ar putea înjumătăți în cazul lor.

În paralel cu investigațiile, comunitatea încearcă să proceseze impactul emoțional al celor întâmplate. Familia și prietenii lui Mario se pregătesc să-l conducă pe ultimul drum, iar discuțiile publice se concentrează pe prevenirea unor astfel de tragedii între tineri, pe semnalele de alarmă care pot fi observate mai devreme și pe rolul școlii și al familiei în gestionarea conflictelor și a invidiei escaladate.

Rămân de lămurit detalii despre modul în care s-au legat relațiile dintre adolescenți, cine a inițiat fiecare pas și ce indicatori au fost trecuți cu vederea de adulții din jur. Echipele de anchetă continuă audierile și verificările la fața locului.