Multe dintre evenimentele care ne animă în prezent societatea par să fi apărut de nicăieri. Violența și rapiditatea acestora se justifică de cele mai multe ori prin hiper utilizată afirmație „suntem în secolul vitezei”. Ceea ce se poate justifica parțial, dat fiind că multe dintre schimbările sociale încep în online, unde totul se întâmplă cu o viteză uluitoare. Cu toate acestea, există o istorie a violenței și a jocurilor de putere pe care oricare dintre noi ar trebui să o cunoască. Asta dacă ne dorim să înțelegem mai multe despre omenire. Mai jos am enumerat trei cărți pe care ar trebui să le citim pentru a înțelege mai bine omul contemporan și omenirea în general.
Sapiens. Scurtă istorie a omenirii de Yuval Noah Harari, Editura Polirom, 2017, traducere de Adrian Șerban
Yuval Noah Harari este un istoric de origine israeliană cu un doctorat luat la Oxford, devenit celebru datorită cărții sale Sapiens. Scurtă istorie a omenirii, despre care, în The New Yorker, s-a spus că este istoria tuturor lucrurilor dintotdeauna. Ceea ce este în mare parte adevărat, prin intermediul acestei cărți istoricul pare să explice originea tuturor aspectelor importante ale umanității. De la religie, grupurile sociale până la conceptul de civilizație, totul a fost tratat în termeni evolutivi. Chiar dacă se vrea mai mult un studiu istoric sau cel puțin la asta ne așteptăm noi, cartea se dovedește un interesant studiu de psihologie evolutivă.
Cartea lui Harari este una dintre lecturile importante, ne ajută să înțelegem originile noastre, dar, oferă în același timp și o perspectivă plauzibilă asupra viitorului nostru ca omenire. Este o carte destul de mică (de aproximativ 450 de pagini) iar asta este încurajator și descurajator în egală măsură. Nu ai în fața ta o lucrare de dimensiuni improbabile de citit, dar ești bombardat cu foarte multă informație.
Prin intermediul filtrului său ești invitat să pui cap la cap mai multe informații din domenii diverse. De asemenea, știința „își asumă”, prin intermediul lui Harari, faptul că nu poate spune cu exactitate când și unde pot fi clasificate animalele ca Homo sapiens. Asta în ciuda faptului că mare parte din oamenii de știință susțin că diferențierea aceasta s-ar fi petrecut până în 150.000 de ani în urmă. Iar pe atunci se crede că Africa de Est era deja populată de Sapiens, ce arătau exact ca noi. Istoricul reușește să te determine să pui la îndoială mai multe „certitudini” pe care le ai cu privire la lumea în care trăim.
„Strămoşii noştri medievali erau aşadar fericiţi pentru că îi găseau vieţii un sens în iluziile colective privind viaţa de apoi? Da. Atâta vreme cât nimeni nu le spulbera iluziile, de ce nu? Atât cât putem spune dintr-un punct de vedere strict ştiinţific, viaţa omenească nu are absolut nici un sens. Oamenii sunt rezultatul unor procese evolutive oarbe, care operează fără vreun scop sau vreo raţiune.
Acţiunile noastre nu fac parte dintr-un plan cosmic divin, iar dacă planeta Pământ ar sări în aer mâine dimineaţă, universul şi-ar urma probabil cursul ca de obicei. Atât cât putem spune în acest moment, subiectivităţii umane nu i s-ar simţi lipsa. Prin urmare, orice sens pe care oamenii îl atribuie vieţii lor e doar o iluzie. Sensurile lumii de dincolo pe care oamenii medievali le găseau în vieţile lor nu erau mai iluzorii decât sensurile umaniste, naţionaliste, capitaliste pe care le găsesc oamenii moderni.[…] Dacă fericirea se bazează pe sentimentul că viaţa are sens, atunci, pentru a fi fericiţi, trebuie să ne iluzionăm mai eficient.”. Scrie acesta. Sursa: evantaiulmemoriei.ro.
Istoricul mai spune că nu este deloc ușor să ținem cont de abilitățile noastre cognitive specifice umanității. Nu putem spune cu exactitate ce anume din „marele nostru creier” ne face să fim oameni. Este greu de spus ce din procesul nostru evolutiv ne-a făcut să fim ceea ce suntem în ziua de azi. Acestea sunt doar o parte din premisele/tezele de lucru ale istoricului, pe care le propune în cartea sa. Este doar unul dintre motivele pentru care ar trebui să citim cartea aceasta atât de cuprinzătoare.
Jurnalul Annei Frank, Humanitas, 2011, traducere Gheorghe Nicolaescu
Jurnalul Annei Frank aparține uni fete de origine evreiască care și-a adnotat experiența din timpul a doi ani în care a trebuit să se ascundă de autorități împreună cu familia ei. Este vorba de perioada celui de-al Doilea Război Mondial, pe când Țările de Jos se aflau sub ocupație germană (1942-1944). Jurnalul a fost publicat pentru prima dată în anul 1947, după doi ani de la moartea ei. Din păcate a pierit într-un lagăr de concentrare. În prezent este considerată una dintre cărțile clasice ale literaturii de război.
„Mi-e tare teamă că toți cei care mă cunosc vor descoperi că am o altă latură, mai frumoasă și mai bună. Poți să-mi spui cum se face că toți oamenii își ascund cu atâta teamă natura interioară? Cum se face că în societate mă comport întotdeauna cu totul altfel decât ar trebui să mă comport? Știu exact cum aș vrea să fiu, cum sunt în realitate… lăuntric, dar din păcate sunt așa doar pentru mine. Ca să fiu întru totul sinceră, vreau să-ți mărturisesc că asta mă doare, că mă străduiesc din răsputeri să mă schimb, dar de fiecare dată lupt împotriva unor armate mai puternice.” Sursa: respiro.
Este un jurnal în care nu se menționează propriu-zis războiul. Sunt descrise mai mult încercările prin care a trecut împreună cu familia ei. Aflăm mai multe lucruri legate de viața de zi cu zi pe care o trăiau în acea anexă unde se ascundeau. A descris multe detalii legate de proviziile puține pe care le aveau sau despre certurile iscate între cei care locuiau acolo. Toți trăiau zilnic cu teama de a nu fi în cele din urmă descoperiți de armata nazistă.
Sunt, de asemenea, multe însemnări ce privesc problemele firești ale oricăror adolescenți. De la gelozia pe care o simțea față de sora ei sau experiențele care o fac să înțeleagă mai multe despre oameni în general. A scris mai multe despre propria identitate sexuală. La un moment dat descrie o relație pe care a avut-o cu un anume Peter van Pels. Regăsim multe din idealurile sale, așteptările pe care le avea de la viitor. Își dorea să ajungă jurnalistă sau scriitoare. De altfel, Anne a scris chiar și câteva povestiri.
Prin intermediul jurnalului reușim să ajungem la Anne Frank. O adolescentă care a sperat tot timpul că va trece cu bine de perioada războiului și că va reuși să ajungă ceea ce și-a propus. Este un exemplu de optimism și de putere. Prin intermediul destinului ei nedrept putem deduce dimensiunile războiului, de orice fel, dar mai ales înțelegem cu adevărat ce înseamnă o victimă a războiului. Realizăm că nu există o departajare între oamenii care merită sau nu să trăiască. Faptul că toți ar trebui să avem aceleași șanse. Ne determină să punem la îndoială multe din „regulile nescrise” ce pot fi uneori prejudecăți lipsite de vreun fundament logic.
Religie și știință de Bertrand Russell, Herald, 2012, traducerea de Monica Medeleanu
Realizările pe care le are Bertrand Russel în filosofie și logică îi fac cartea cu atât mai importantă. Opiniile emise în paginile acestui studiu ambițios privesc domenii diverse, de la probleme politice până la unele dintre cele mai profunde teme de studiu din contemporaneitate. Avem parte de direcții de gândire atât în domeniul științelor, cât și al religiei, asupra cărora a meditat și scris de mai multe ori de-a lungul vieții sale.
Lucrarea aceasta este o bună introducere în scrierile lui Bertrand Russell. Este și un prim pas pentru cei neinițiați în studiul filosofiei și al religiei. Filosoful a scris despre multe din conflictele istorice purtate de știință cu religia tradițională până la debutul celui de-al Doilea Război Mondial. Își susține opiniile cu argumente din domeniile: teoriilor evoluției, demonologiei și medicinei, paralelismului dintre suflet și corp, determinismului, misticismului, științei și eticii. Russell ne oferă exemplul mai multor evenimente istorice prin care demonstrează uneori opacitatea religiei. Numeroase descoperiri științifice s-au ciocnit de lipsa de adaptabilitate a doctrinei creștine. Multe din probleme identificate de el sunt valabile și în zilele noastre.
