Virginia Woolf (1882-1941) este fără nici un dubiu una dintre cele mai cunoscute scriitoare ale tuturor timpurilor. O modernistă care, atât în proza, cât și în eseurile sale, dă dovadă de o cunoaștere a gândirii umane nemaiîntâlnită. Nu ai cum să nu te abandonezi în perspectivele sale narative atât de cursive, simți că pur și simplu plutești deasupra uneia dintre cele mai clare și calme ape. Mai jos sunt prezentate succint o parte dintre operele sale care te pot cuceri.
Doamna Dalloway (1925)
Doamna Dalloway este lectura perfectă pentru cei care nu i-au citit până acum operele, te ajută să te familiarizezi cu fluxul ei narativ. Chiar dacă, aparent, acțiunea nu este deloc importantă, ne interesează partea stilistică. O urmărim pe Clarissa Dalloway, o distinsă doamnă din societatea englezească, pe parcursul unei singure zile. O perioadă scurtă de timp, dar, în profunzimea gândirii ei, timpul se dilată.
Scriitoarea ne poartă în timpul personajului ei, care meditează la un trecut îndepărtat, în care propria ei personalitate pare să fi fost alta. Are aspirații și tot felul de proiecții asupra ei și a celor din jurul său, încât, o singură zi, devine o întreagă viață. Este o minunată operă în care fluxul conștiinței este revelat în toată splendoarea lui (parcă ne amintim de Joyce, nu?).
Spre far (1927)
În această operă Virginia Woolf demonstrează că este o maestră a interpretării emoțiilor umane. În Spre far urmărim pe cei trei membrii ai familiei Ramsay care se confruntă cu mai multe greutăți. Pentru a prezenta povestea lor emoționantă de viață, autoarea se folosește de trei perspective,. Astfel, putem privi situația din toate unghiurile, astfel creându-se o narațiune complexă.
Virginia Woolf explorează problema fricii pe care o resimțit toți în fața schimbărilor. O reticență ce ne poate paraliza de cele mai multe ori, mulți dintre noi nereușind să facă alegerile care le pot schimba radical, în bine, viețile. Capacitatea ei de a descrie lucrurile face ca totul să prindă viață.
O cameră doar a ei (1929)
Este un superb eseu în care tratează asupra unor probleme feministe pe care, societatea contemporană, le mai are și astăzi de rezolvat. Ideea centrală a scriitoare constă în faptul că femeile, asemenea bărbaților, au nevoie de putere pentru a reuși să atingă aceleași performanțe. iar puterea constă în libertate și independență, prin urmare, ar trebui să aibă un spațiu personal (o cameră a lor) și să fie independente din punct de vedere financiar. Cel puțin pentru început, private de intimitate și de libertate, femeile, nu au cum să-și de-a frâu imaginației, creativității, geniului lor.
Pentru a-și face teoria mai ușor de înțeles, creează un personaj, o așa-zisă soră de-a lui Shakespeare, căreia îi atribuie un talent comparabil cu al dramaturgului englez. Din păcate, pentru că nu are aceleași facilități ca ale fratelui ei, nu poate să se impună într-o lume dominată de bărbat. Din acest motiv eșuează lamentabil și se sinucide.
Între acte (1941) – ultima operă a Virginiei Woolf
Este ultima operă a autoarei, publicată postum, la scurt timp după moartea ei. Este o piesă de teatru a cărei acțiune se desfășoară imediat după izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial. În cadrul acesteia face referire la unele dintre cele mai importante probleme ale momentului. Printre care se numără și ascensiunea fascismului. Un fenomen marcant pentru ea, nu numai pentru că soțul ei era evreu, se pare că se afla pe lista neagră a lui Hitler din Marea Britanie.
