Home > Cultură > Literatură > Câteva idei despre religie. Povestea Slujitoarei – The Handmaid’s Tale
Literatură

Câteva idei despre religie. Povestea Slujitoarei – The Handmaid’s Tale

Câteva idei despre religie
newyorker.com

Povestea Slujitoarei – The Handmaid’s Tale. E prima dată când citesc o carte a acestei autoare, în ciuda faptului că sunt un mare fan al distopiilor.

Am o poveste foarte interesantă legată de ea. Povestea e lungă, așa că o s-o scurtez. În viitorul meu roman, ”21 de cm: Darul. Blestemul”- în curând, într-o librărie cunoscută de lângă tine.

Serios acum, îmi amintesc cum, acum ceva vreme,  o persoană pe care o suspectam de inteligență incipientă a invocat ideea cărții- a serialului inspirat din carte, pentru că nu cred că citise cartea- ca un contra-argument la existența, încă, a instituției Bisericii și a preceptului Religiei, în mod implicit. ”Toți preoții sunt o apă și-un pământ, să ne mai lase dracului în pace”, decreta, printr-o auto-suficiență vecină cu ridicolul, persoana respectivă.

Cartea vorbește despre un viitor-nu-foarte-îndepărtat în care forma de guvernământ din Statele Unite ale Americii se transformă, printr-o lovitură de stat militară, în Teocrație.

sursă imagine: thegentlewoman.co.uk

În paralel mai citesc și ”Adjustment day”-ul lui Chuck Palahniuk. Deși cea mai nereușită carte a lui din ultimii ani, fiind o aglomerare neprelucrată de idei și de planuri, aproape imbosibil de citit pe alocuri, nu trebuie să ignorăm circumstanțele în care a fost scrisă. Chuck a fost furat de persoana în care avea cea mai mare încredere, a rămas fără bani, trebuia să scrie ceva. O situație similară cu a lui Mihail (Afanasievici) Bulgakov- scriitorul meu rus preferat- atunci când a scris- Viața domnului de Moliere. Primul fan fiction din istorie, dacă stau să mă gândesc. Oribilă carte.

În Adjustment Day avem de-a face cu o viziune foarte vonnegutiană asupra unei lumi în care domnește tirania corectitudinii politice. Tot un regim totalitar, pe cale de consecință. Cartea, deși foarte dificil de citit, are un mare plus. Ne arată consecințele acestei tiranii a corectitudinii politice, a acestei dictaturi impusă maselor de către minorități. Frică, ură, fugă, incertitudine, pericol.

Mintea mi-a fugit la părintele Stelian de la Biserica din Dămăroaia. Sau la părintele Tănase din Valea Screzii. La părintele Ioan de la Sf Ciprian- biserica Zlătari. Atâtea și atâtea exemple de oameni implicați social, care aglutinează comunitatea în jurul lor. Apoi m-am gândit la  conceptul de ”noul normal”, așa cum l-a denumit avocatul Gheorghe Piperea, conceptul ăsta prin care sunt acceptate absolut toate părerile, absolut toate opțiunile de orice natură. Mai puțin, evident, acelea care contravin deja celor care ”trebuie să constituie norma”, caz în care apare automat categorisirea celui care le-a emis în retrograd, idiot, imbecil, pesedist.

În contextul actual, acela prin care se încearcă și cred că și reușește inocularea unei repulsii organice împotriva valorilor tradiționale, a religiei, care se numără printre  fundamentele unei societăți, chiar și a celei pe care o cunoaștem noi, recomand lecturarea acestor două cărți. În paralel sau succesiv.

Cât încă mai sunt acceptați termenii ”mama” și ”tata” și cât încă nu se simte nimeni ofensat de folosirea lor, e bine să știm să facem diferențele.

Citiți, citiți, citiți!