Ce s-ar întâmpla cu Pământul dacă oamenii ar dispărea?

În adâncimea pădurii tropicale din Guatemala se află unul dintre cele mai cunoscute rămășițe ale civilizației Maya. Este vorba de o cetate veche de 2.000 de ani ajunsă o ruină. Care este denumită Tikal. Când Alan Weisman s-a plimbat prin regiunea înconjurătoare, a descoperit ceva fascinant pe parcurs.

„Treci prin această pădure tropicală cu adevărat densă și mergi pe dealuri. (…) Și arheologii vă explică că ceea ce parcurgeți cu adevărat sunt piramidele și orașele care nu au fost săpate”. A spus Weisman, scriitor și jurnalist.

Cu alte cuvinte, astăzi mai știm despre situri precum Tikal, pentru că oamenii au depus eforturi mari pentru a săpa și a-și reface resturile. Între timp, nenumărate alte ruine rămân ascunse. Sunt sigilate sub păduri și straturi imense de pământ.

„Este uimitor de palpitant cât de repede ne poate îngropa natura”. A mai spus Weisman pentru Live Science.

Această scenă din pădurea tropicală ne permite să vedem cum ar putea arăta planeta noastră, dacă oamenii ar înceta să existe. În ultima vreme, această idee a fost deosebit de relevantă, pe fondul ideilor create de pandemia COVID-19. Cea care a ținut oamenii înăuntru și animalele au fost încurajate să se întoarcă în mediile noastre urbane, de curând mai liniștite. Ceea ce ne-a oferit un sentiment straniu.

Am avut o imagine la nivel macro despre cum ar putea arăta viața dacă ne-am retrage mai departe în fundal. Weisman, care a scris „Lumea fără noi” (Thomas Dunne Books, 2007), a petrecut câțiva ani intervievând experți și investigând sistematic această întrebare: Ce s-ar întâmpla cu planeta noastră dacă oamenii ar dispărea? Ce s-ar întâmpla cu orașele noastre, cu industriile noastre, cu natura?

Un alt tip de orizont despre ce s-ar întâmpla cu viața fără noi

Există mai multe teorii care sunt în curs de dezvoltare despre ceea ce ar putea duce la dispariția umanității. Este puțin probabil să dispărem cu toții într-o clipă. Cu toate acestea, a ne imagina eradicarea bruscă și completă de pe planetă este cel mai puternic mod de a explora ce ar putea apărea dacă oamenii ar părăsi planeta.

În cercetarea lui Weisman, această întrebare l-a dus în primul rând în orașe. Acolo unde se vor desfășura unele dintre cele mai dramatice și imediate schimbări. Aici totul se va schimba pe fondul dispariției bruște a intervenției umane. Fără oamenii care să acționeze cu pompe care deviază precipitațiile și apele subterane în creștere totul ar fi altfel. Metroul unor orașe uriașe, precum Londra și New York, s-ar inunda în câteva ore de la dispariția noastră. Este ceea ce a aflat Weisman în timpul cercetărilor sale.

Lipsa supravegherii umane, sclipirile în rafinăriile de petrol și uzinele nucleare nu vor fi verificate, ceea ce ar putea duce la incendii masive, explozii nucleare și căderi nucleare devastatoare.

„Va exista o agitație de radiații dacă vom dispărea brusc. Și asta este un adevărat wildcard, este aproape imposibil să prezicem ce va face asta”. A spus Weisman.

În mod similar, în urma morții noastre, lăsăm în urmă munți de deșeuri – o mare parte din materialul plastic, care probabil ar persista mii de ani, cu efecte asupra vieții sălbatice pe care abia acum începem să le înțelegem.

Pe parcursul a sute de ani, întrucât clădirile sunt supuse unor daune susținute din cauza eroziunii și a incendiilor, acestea s-ar degrada. Primele care se vor răsturna ar fi structurile moderne din sticlă și metal care s-ar zdrobi și ar colapsa pentru rugina depusă. Cele care au să reziste tot ar deveni o versiune ceva mai mică, îmblânzită a fostelor lor structuri. În cele din urmă zgârie-norii iconicei pe care îi cunoaștem atât de bine astăzi, nu ar mai fi.

Unde sunt lucrurile sălbatice

Uitându-ne dincolo de limitele orașului spre zone ale marilor terenuri agricole care acoperă în prezent jumătate din pământurile locuibile ale Pământului, ar exista o recuperare rapidă a insectelor. Asta pentru că aplicarea pesticidelor și a altor substanțe chimice dispar odată cu dispariția umanității. Habitatele înconjurătoare – culturile de plante, solurile, căile navigabile și oceanele – se vor recupera, fără influența de anvergură pe care substanțele chimice o au asupra ecosistemelor astăzi. Acest lucru, la rândul său, va încuraja mai multe animale sălbatice să se deplaseze și să își reia reședința.

„Asta va începe o adevărată cascadă de evenimente. Odată ce insectele se vor descurca mai bine, atunci plantele se vor descurca mult mai bine, apoi păsările”. Spune același Weisman.

Această tranziție va încuraja o creștere a biodiversității la scară globală. Cercetătorii care au modelat diversitatea mega-faunei – precum leii, elefanții, tigrii, rinocerotele și urșii – de pe toată planeta au dezvăluit că lumea era deosebit de bogată în ce privește aceste specii. Dar asta s-a schimbat atunci când oamenii au început să se răspândească pe planetă, vânând aceste animale și invadând habitatele lor. Pe măsură ce oamenii au migrat din Africa și Eurasia în alte părți ale globului. Putem să vedem o creștere constantă a ratelor de extincție în urma sosirii oamenilor, ne mai explică Søren Faurby.

„Australia, există o creștere a dispariției în urmă cu aproape 60.000 de ani. În America de Nord și de Sud, se observă o creștere în urmă cu aproximativ 15.000 de ani, iar în Madagascar și Insulele Caraibelor, se observă o creștere drastică în urmă cu câteva mii de ani”. Același  Søren Faurby.

Dar o privire asupra acestui viitor imaginat ar putea de asemenea să ne determine să fim mai atenți la acțiunile noastre, în încercarea de a ne păstra și locul nostru pe planetă. Weisman vede o valoare inerentă vizualizării unei lumi fără noi, motiv pentru care a decis să-și scrie cartea în primul rând. El a explicat că, atunci când a început, era conștient că mulți oameni evită poveștile despre mediu, deoarece îi face să se simtă rău în legătură cu pagubele pe care oamenii le aduc planetei și cum, la rândul lor, asta grăbește propria noastră dispariție.