Astronomii cred că ar putea fi capabili să detecteze găurile negre care se încadrează în găurile de vierme folosind ondulații în spațiu, cunoscute sub denumirea de valuri gravitaționale. Asta numai dacă găurile de vierme există și un astfel de scenariu s-a întâmplat vreodată, arată un nou studiu.
Potrivit lui Einstein, care a prezis prima dată existența undelor gravitaționale în 1916, gravitația rezultă din modul în care masa deformează spațiul-timpul. Atunci când două sau mai multe obiecte se mișcă în interiorul unui câmp gravitațional, acestea produc unde gravitaționale care se deplasează cu viteza luminii, întinzându-se și strângându-se în spațiul-timp pe parcurs.
Valurile gravitaționale sunt extraordinar de dificil de detectat, deoarece sunt extrem de slabe și chiar Einstein nu era sigur dacă au existat cu adevărat și dacă vor fi descoperite. După zeci de ani de muncă, oamenii de știință au raportat primele dovezi directe ale undelor gravitaționale în 2016, detectate cu ajutorul Interferometrului Laser Gravitational-Wave Observatory (LIGO). Observatoarele cu unde gravitaționale au detectat peste 20 de coliziuni uriașe între obiecte extraordinar de dense și masive. Cam cum ar fi găurile negre și stelele cu neutroni. Cu toate acestea, pot exista teoretic mai multe obiecte exotice, cum ar fi găurile de vierme. Ale căror coliziuni ar trebui să producă și semnale gravitaționale. Cu privire la care oamenii de știință declară că le-ar putea detecta.
Sursa: Google
O gaură de vierme seamănă cu o gaură neagră
Găurile de vierme sunt tuneluri în spațiu care, în teorie, pot permite călătoriile oriunde în spațiu și timp. Chiar într-un alt univers. Teoria relativității generale a lui Einstein admite existența găurilor de vierme. În principiu, toate găurile de vierme sunt instabile, este foarte scurt momentul în care se deschid. Singura modalitate de a le menține deschise și traversabile este cu o formă exotică a materiei cu așa-numita „masă negativă”. O astfel de materie exotică are proprietăți bizare, inclusiv îndepărtarea mare de un câmp gravitațional standard. Materia normală este atrasă în câmpul respectiv. Nimeni nu știe dacă există o astfel de materie exotică.
În multe feluri, o gaură de vierme seamănă cu o gaură neagră. Ambele tipuri de obiecte sunt extraordinar de dense și au atracții gravitaționale puternice pentru obiectele de dimensiunea lor. Principala diferență este că niciun obiect nu poate teoretic să se întoarcă după ce a intrat în orizontul evenimentului unei găuri negre. Acesta este pragul în care viteza necesară pentru a scăpa de atracția gravitațională a găurii negre depășește viteza luminii.
Presupunând că ar putea exista găuri de vierme, oamenii de știință au investigat semnalele gravitaționale generate atunci când o gaură neagră orbitează în jurul unei găuri de vierme. Cercetătorii au explorat, de asemenea, ce s-ar putea întâmpla atunci când gaura neagră intră într-un prag al găurii de vierme, iese din cealaltă gură a găurii de vierme într-un alt punct în spațiu-timp, apoi – presupunând că gaura neagră și gaura de vierme sunt legate gravitațional una de cealaltă – se întoarce înapoi în gaura de vierme și iese din cealaltă parte.
