Ce trebuie să facem cu aghiasma rămasă din alţi ani. Sfatul unui preot ortodox

Aghiasma Mare, sfințită o singură dată pe an, la Bobotează, este recunoscută în rândul credincioșilor pentru puterea ei aparte, iar păstrarea și folosirea acesteia trebuie făcute cu grijă și respect.

Potrivit rugăciunii din slujba de sfințire, această apă sfântă capătă „harul izbăvirii și binecuvântarea Iordanului” și devine „izvor de nestricăciune, dar de sfințenie, dezlegare de păcate, vindecare de boli, diavolilor pieire”. Se spune că aghiasma este folositoare pentru curățirea sufletului și trupului, pentru vindecare, sfințirea caselor și alte nevoi.

Apa sfințită nu se strică niciodată

Apa sfințită nu se strică și rămâne curată și proaspătă, chiar și după o perioadă lungă de timp, așa cum subliniază teologii de la Arhiepiscopia Tomisului:

„De aceea, Aghiasma Mare se păstrează nestricată vreme îndelungată, rămânând tot aşa de proaspătă, de curată şi de bună la gust, ca şi atunci când a fost scoasă din izvor, fapt pe care îl remarcă, din vechime, Sfinţii Părinţi şi scriitorii bisericeşti”.

Preoții recomandă ca această apă sfințită să fie ținută în sticle curate și într-un loc curat. Consumul ei trebuie să se facă pe nemâncate, în fiecare zi până pe 14 ianuarie, când este Odovania praznicului Bobotezei. Se poate consuma și în zilele de post mai aspru sau la unele sărbători, dar doar cu binecuvântarea duhovnicului, după Spovedanie.

Preotul Gheorghe Colțea, citat de Trinitas TV, precizează:

„Aghiasma mare, care se sfinţeşte o singură dată pe an, de Bobotează, are o putere foarte mare şi rezistă stricăciunii foarte multă vreme. Este bine să luăm aghiasmă cât să ne ajungă un an de zile. Este important să nu lăcomim şi nici să-l ispitim pe Dumnezeu să vedem dacă aghiasma slujită de un anumit preot sau ierarh are sau nu are putere”.

El mai avertizează că nu este potrivit să fie folosită aghiasma rămasă din alți ani. În acest sens, părintele spune:

„Nu este bine ca oamenii să ceva învechit, să nu-l ispitească pe Dumnezeu, mai ales pentru înţelepciunea şi sănătatea lor”.

În cazul în care a rămas aghiasmă veche, aceasta trebuie dusă la un râu cu apă curată. Astfel, întregul curs al râului se sfințește și devine binefăcător pentru cei care o folosesc. Părintele adaugă:

„Aşa se sfinţeşte întregul curs al acelui râu, iar cine se foloseşte de acea apă, fie că o bea, fie că se spală în ea se sfinţeşte”.

O altă variantă este turnarea aghiasmei la rădăcina unui copac. În orice caz, trebuie păstrată o atitudine de respect față de ceea ce a fost sfințit:

„Important este să ne purtăm cuviincios cu cele sfinte, nu doar cu aghiasma, deoarece au fost sfinţite şi sfinţesc la rândul lor”.

Preotul Colțea avertizează și asupra unui comportament greșit: transformarea aghiasmei în obiect de testare sau de curiozitate religioasă. În acest sens, reamintește:

„Nu trebuie să-l ispitim pe Dumnezeu să vedem dacă aghiasma slujită de un anumit preot sau ierarh are sau nu are putere”.

Folosirea aghiasmei trebuie însoțită de respect și smerenie, nu de superstiție. Ea nu este un obiect magic, ci o realitate spirituală, cu rol în viața omului credincios. Dacă s-a învechit, nu trebuie aruncată în chiuvetă sau în locuri necuviincioase, ci redată naturii: într-un râu sau la rădăcina unui copac.

Arhiepiscopia Tomisului reamintește că aghiasma Mare are un statut aparte față de cea obișnuită. Este singura apă sfințită care nu expiră și care poate fi consumată în afara Liturghiei, dar după rânduiala bisericească. Aceasta presupune consum pe stomacul gol, rugăciune și spovedanie. După 14 ianuarie, nu se mai bea decât cu binecuvântare.

Părintele Colțea încheie cu un îndemn clar pentru toți credincioșii:

„Important este să ne purtăm cuviincios cu cele sfinte, nu doar cu aghiasma, deoarece au fost sfinţite şi sfinţesc la rândul lor”.