Cititul și poezia au ajuns să fie pentru mine aproape sinonime. Cu o jenă de rigoare recunosc că m-am întâlnit cu poezia contemporană destul de târziu. Mai jos sunt câteva volume care mi-au plăcut foarte mult și pe care le recomand cu foarte multă căldură.
De fiecare dată când ajung la întrebarea de ce citești, îmi vine aproape involuntar un răspuns care să justifice mai degrabă pasiunea mea pentru poezie (poezia contemporană). Urmăresc destul de atent cam tot ce mișcă în direcția asta. De la evenimente, cenacluri online, debuturi, premii și multe altele din segmentul ăsta. Inițial voiam să fac un top al cărților citite în 2021 dar îmi tot veneau în minte nume de poeți și poete, tot felul de volume de poezie și mi-am dat seama că trebuie să scriu despre ce poezie mi-a ajuns la suflet. Lista de mai jos este mai mult o recomandare de poezie contemporană.
Am vrut să fac un podium, dar nu ar avea nicio relevanță, s-ar înghesui prea multe pe locul întâi. Nu cred că ar reflecta neapărat un criteriu calitativ. Personal consider că există poezie pentru toate gusturile, sunt poeți care au vorbit mai mult pe limba mea. Nu aș putea să spun clar ce face un volum bun sau mai bun decât altul. Mai jos prezint pe scurt câteva idei și impresii legate de o parte din volumele de poezie la care am ajuns pe parcursul anului 2021.
Cristina Drăghici – anticorp (Charmides, Bistrița, 2019) – existența privită direct în ochi
Cristina Drăghici m-a cucerit din prima, volumul ei de poezie este foarte bine închegat, fiecare poezie din el are un mesaj foarte bine redat. Este în contact direct cu fatalitatea lumii în care trăim. Suferi alături de ea pentru fiecare paradox existențial de care se lovește, pe care de cele mai multe ori și noi îl conștientizăm dar îl trecem sub tăcere.
„sub nisip sunt multe fetițe mici ca niște viermișori/ plâng și se vaită și le e sete și au lacrimi rămase în păr/ și sunt îndrăgostite și le vine ciclul și fac sex pentru/ prima oară/ și se mărită și divorțează și mor și călugăresc și/ mor oricum/ și iar îl Salută pe Adam și revin sub nisip/ doar că mai încolo (…) și nasc fetuși morți și plâng// și plâng și când se mărită și plâng la orgasm la naștere/ la job pe stradă în lift/ și iar se întorc în nisip aici/ doar că mai încolo// și banda rulantă de fetițe de sub nisip alunecă precum cascada în mare/ toate cu urmă de glonț la tâmplă”. (Așa și pe pământ)
O poezie expresivă, uneori neiertătoare, alteori sensibilă, îmi imaginez că sunt poezii care sângerează, cu versuri precum „salvarea asasinului meu” sau „împing/ mirosul de carne vie înapoi în mine/ îmi țin genunchii cu palmele/ să nu cadă”. O poezie care cu siguranță va rămâne de referință pentru mult, mult timp.
Anastasia Gavrilovici – Industria liniștirii adulților (Casa de editură Max Blecher, 2019) – poezia tandră
De data aceasta sunt abordate teme la fel de profunde doar că într-un mod „mascat”, speculează foarte mult contrastul, pune în legătură imagini care reușesc să creeze o emoție aparte. Poezia Anastasiei Gavrilovici te face să te îndrăgostești de ea de la lectură la lectură din ce în ce mai mult. Un volum care se bucură de multe aprecieri și pe goodreads. Un volum care a fost cerut după epuizarea primei sale ediții, motiv pentru care a fost editată și a doua ediție. Un debut fericit al unei poete inspirate, activă în lumea literară românească.
„am trecut și peste iarna asta peste sonoritatea
goală a camerelor din care ai vrut să plec și
am plecat peste somnul defazat iar acum când
a dat căldura și în sfârșit putem dormi din nou
dezbrăcaţi fiecare își vede de ale lui luăm taxiuri
diferite și ne dăm seen pe facebook nopţile
tropicale ale iubirii noastre par niște metastaze
digitale ale minţii mele o amintire arhivată doar în
senzorial poveștile despre suflete pereche sexe
pereche nu mai spun nimic nici unei romanţioase ca mine”
(se poate trăi și așa)
Șerban Axinte – Păpădia electrică (Casa de pariuri literare, 2012) – agonia poetică
O poezie care, din fericire, este incomodă. Tot timpul cât am citit poezia lui Șerban Axinte mi-a venit un gând obsedant în minte care îmi tot puncta că citesc o poezie al cărui poet a ales să fie vulnerabil. Treci prin toate stările posibile, de la versurile lui ironice, până la cele noir, nostalgice, versurile unui îndrăgostit, unui poet bolând într-o realitate confuză. Poezia lui Șerban Axinte este la fel de bună precum critica lui. O recomand cu multă căldură.
„las fiinţa deplină să-şi facă mendrele! boală este atunci când simţi mai mult decât trebuie alergi în tine să nu scapi lumea din braţe, eşti singur şi vrei să-i iei locul titanului fragil din mintea ta, dar locul lui e acum în paradisul întunecat de dinaintea zilelor lui. povestea asta …” (II)
Teona Galgoțiu – Mă uit înapoi și dispare (OMG Publishing, 2020) – visul unui paradis al copilăriei
Poezia Teonei Galgoțiu este secvențială, mai ermetică decât cele de până acum, are o anume insolitudine și nostalgie care te cuceresc la fel de repede ca poezia Cristinei Drăghici. Intri într-o lume aparte prin intermediul poeziei sale, sunt imagini dintr-o copilărie vie, amestecate cu o adolescență fantezistă și o tinerețe îmbătătoare. E un fel de labirint al propriei sale deveniri. O fantezie frumoasă, cinematică.
„fantezie de automutilare/ pâlpâie în fiecare seară/ animalul ăsta semi-burghez cu piele/ transparentă/ stă în fața oglinzii nemișcat/ destui bani pentru o baie frumoasă/ nu destui să oprească înmulțirea gândacilor/ din punga cu șapte feluri de semințe/ sub pâlnia cu care umple sticle la filtru/ de apă lucios“ (fantezie fantastică)
Claudiu Komartin – Autoportret în flama de sudură – poezia intermedierii ipostazelor
La Claudiu Komartin m-am oprit asupra mai multor volume de poezie de-a lungul timpului. La Autoportret în flama de sudură am întâlnit un poet mai puțin ermetic, mult mai sentimental și poate chiar mai lejer în exprimare – comparativ cu poezia scrisă de el până aici. Ipostazierile lui de tată și fiu, prins într-un cerc al morții și vieții, cu o tematică diversă. Există un crescendo al emoțiilor, treci printr-un carusel în care simți extenuarea, exaltarea uneori resemnarea, alteori mirarea. O poezie care curge și care impresionează.
„Tatăl meu. Descoperit târziu, de mine: fiul,/ al lui, după o droaie de sancțiuni, sentințe, decepții./ K_aput. El,/ pentru mine, atâta timp, doar/ pretext. Nebuloasă/ în versuri, cu urmări discutabile. Tătuca./ Poemele cu. Nu așa./ Până când am avut evidența unei neglijențe/ nu ticăloase: nu față de el,/ față de ceea ce se cerea spus. Nici chiar fățarnic,/ n-aș zice,/ poate doar prost orientat. Suspicios. Rău dresat./ Meschin”. (Ger)
Patru antologii de poezie: Mariana Marin, Dan Sociu, Nora Iuga, Florin Iaru
Am ajuns la 4 antologii de poezie ale unor poeți cu o operă vastă, m-au ajutat foarte mult să îmi fac o imagine de ansamblu. În cazul lui Dan Sociu cu antologia Vino cu mine știu exact unde mergem (1999-2014) – Polirom, 2015, am reușit să înțeleg evoluția unui poet contemporan dar mai ales despre valoarea unei poezii, faptul că poezia lui a făcut față trecerii timpului e cea mai mare dovadă.
Mariana Marin, Nora Iuga și Florin Iaru
În cazul Norei Iuga (Înainte ca ochiul să-și fi terminat privirea, Editura Cartier, 2019) și al lui Florin Iaru (Ospiciile imaginației, Editura Cartier, 2020) a fost chiar un prim contact cu poezia lor, am căutat foarte mult în istoria literaturii recente și am tot găsit referințe la diverse volume publicate de ei. Citisem destul de „aruncat” versurile lor prin diverse publicații și am vrut să explorez mai mult poezia unor poeții maturi contemporani și antologiile m-au ajutat foarte mult.
Antologia de poezie al Marianei Marin, La întretăierea drumurilor comerciale, Editura Cartier, 2021, e o adevărată revelație, simplul fapt că am în bibliotecă poezia ei este un câștig. O poezie diversă și profundă pe care orice iubitor de poezie (mai ales contemporană și română) trebuie să o citească. Cu volumul acesta este iarăși foarte bine să începeți, oferă o imagine de ansamblu foarte bună.
Ar mai fi alte volume de poezie demne de menționat, aș mai aminti: note din secolul kitsch al Antoniei Mihăilescu, Ramona Boldizsar cu Nimic nu e în neregulă cu mine, Sînt alta al Svetlanei Cârstean și alte câteva. Avem poezie bună, citiți.
