Home > Cultură > Literatură > „Cincizeci de cuvinte pentru ploaie”, de Asha Lemmie
Literatură

„Cincizeci de cuvinte pentru ploaie”, de Asha Lemmie

„Cincizeci de cuvinte pentru ploaie”, de Asha Lemmie

„Promite‑mi că te vei supune în toate privințele. Nu pune întrebări. Nu riposta. Nu te împotrivi. Nu gândi dacă gânditul te va duce undeva unde n-ar trebui să fii. Doar zâmbește și fă ce ți se spune. Numai viața ta e mai importantă decât supunerea. Numai aerul pe care îl respiri. Promite‑mi acest lucru.”

Asha Lemmie a intrat în atenția mea destul de curând, când am citit despre cartea „Cincizeci de cuvinte pentru ploaie”. Frumoasa mulatră s-a născut în Virginia, a luat licența în literatură engleză și scriere creativă, iar apoi s-a mutat la New York. Romanul pe care îl vom prezenta astăzi pare să reprezinte o parte din viața sa, micuța eroină fiind o persoană de rasă mixtă. Chiar Asha Lemmie a susținut că Nori este o variantă a ei, doar că exagerată. Legat de titlul acestei cărți, autoarea mărturisește că este o metaforă între un idiom japonez, care susține că există 50 de cuvinte pentru a descrie ploaia, și provocările pe care viața ni le oferă.

„Cincizeci de cuvinte pentru ploaie” este o ficțiune care ne poartă pe parcursul mai multor ani, imediat după sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Cartea a fost tradusă în limba română de Irina-Marina Borțoi și a fost lansată la Editura Trei în 2021. În centrul poveștii este Noriko Kamiza, Nori, o fetiță de rasă mixtă, cu o mamă aparținând unei familii japoneze din înalta clasă și un tată soldat afro-american. Cartea ne poartă prin viața lui Nori de când aceasta avea doar 8 ani și până la maturitate. Deși lectura este una ușoară, ai nevoie de o stare aparte pentru a te apuca de ea. Am fost atrasă de această carte ca un magnet, iar o zi mai puțin reușită a fost cea care m-a făcut să mă așez confortabil în fotoliu și să mă las purtată prin viața plină de provocări ale unui copil nevinovat. Asha Lemmie a reușit să îmi smulgă și câteva lacrimi atunci când citeam despre modul în care Nori era tratată de către bunicii ei.

„Cincizeci de cuvinte pentru ploaie”, recenzie

Noriko Kamiza este un personaj aparte, cu o poveste tragică în spate. Deși ea nu este vinovată cu absolut nimic, va purta pe umeri un păcat al iubirii pe care mama sa l-a comis. Nori nu era demnă de numele Kamiza, cel puțin așa considerau bunicii ei, la poarta cărora a fost lăsată. Vorbim despre o familie impunătoare, cu o avere fabuloasă făcută pe ilegalități. Cu toate acestea, ei erau cineva, iar Nori le strica imaginea cu părul său creț și culoarea pielii creolă. Atunci când a fost lăsată la poarta bunicilor, fetița de doar 8 ani i-a făcut o promisiune mamei sale: că nu va pune întrebări, nu va riposta și va zâmbi. Din acest motiv micuța îndură cu stoicism tot ceea ce îi fac bunicii, punând întrebări doar lui Dumnezeu, în rugăciunile sale.

Povestea nu este bazată pe rasism, însă are și acest aspect o parte din vină pentru abuzurile la care micuța era supusă. Stătea izolată în mansarda impunătoarei case, iar de multe ori era spălată cu diverse substanțe chimice pentru ca pielea să se decoloreze. Era un copil blestemat, o rușine pentru o familie cu prestanță, așa că nu avea voie să iasă în lume, nu avea parte de o mângâiere. Micuța iubea ploaia, singura pe care o putea auzea în perioadele lungi de timp în care stătea izolată în mansardă. Apariția lui Akira schimbă viața eroinei noastre. Fratele vitreg a lui Nori era singurul care se apropia de ea, chiar dacă nu avea voie să facă acest lucru. Akira era mândria familiei, copilul de aur, în timp ce Nori era rușinea, copilul blestemat. Pentru că nu era deloc iubită, nu le-a fost greu bunicilor să o vândă unui bordel pentru a se descotorosi de ea.

„Cincizeci de cuvinte pentru ploaie” este o carte mai degrabă a căutării de sine, care cu siguranță te va captiva. Personajele luptă cu povara care le-a fost dată și încearcă să ajungă la liman. Nu este vorba doar despre rasă, ci de toți cei care sunt dați la o parte, despre persoanele diferite pe care societatea le acceptă cu greu. Este vorba despre motivare și dorința de a merge înainte indiferent de ceea ce se întâmplă. O carte ușor de lecturat, care ne face să ne dăm seama că greutățile de care noi ne plângem zilnic sunt de fapt niște lucruri minore.