„Timpul e o glumă proastă a unui calendar pe care eu nu-l recunosc. Eu sunt actor. În artă, timpul se măsoară cu altfel de ceasornice. Eu nu am adunat ani, ci mai multe tinereţi succesive.” – Radu Beligan
Actorul Radu Beligan s-a născut pe 14 decembrie 1918 la Bacău și a încetat din viață pe data de 20 iulie 2016 la București. A avut o carieră uimitoare în teatru, film, televiziune și radio, fiindu-i recunoscute meritele chiar și acum, după moartea sa. Mama bărbatului se trage dintr-o familie de greci, în timp ce tatăl acestuia este un urmaș de-al unui frate de-al lui Ion Creangă.
După ce a terminat liceul, s-a înscris la Facultatea de Drept și Filosofie din București, urmând ca în 1938 să renunțe la aceasta pentru a se înscrie la Academia Regală de Muzică și Artă Dramatică, aflându-se sub îndrumarea Luciei Sturdza Bulandra. A devenit cunoscut datorită piesei „Egoistul” în care a jucat de peste 300 de ori, umplând de fiecare dată sălile de spectacol.
În perioada 1961-1969 a deținut funcția de director al Teatrului de Comedie din București, urmând ca între 1961 și 1990 să ocupe același post la Teatrul Național din București. A activat și în învățământ, fiind profesor al Institutului de Teatru și Film în perioada anilor 1950-1965.
„M-am născut în magazia de mărfuri a gării. Tata era numit acolo împiegat, căsuța aia de două camere, care era pentru el, nu era gata și o perioadă am stat în magazia de mărfuri. A trebuit să mă ducă să mă boteze în satul care era la trei kilometri în deal, unde erau Primăria și Biserica. Și m-au dus, era iarnă, cu o sanie acolo sus, au rezolvat toate treburile, au făcut un chef, erau veseli, fericiți, mi-au aranjat în spate, acolo, pe niște paie să stau eu, iar ei s-au așezat pe o bancă, lângă cel care conducea sania. Și cântau. Mama avea o voce frumoasă, era grecoaică, venea din țara care a inventat teatrul, știa frantuzește. Și, când au ajuns jos, s-au uitat în spate și copilul nu mai era. Îl pierduseră la o zdruncinătură. Căzusem în zapadă.”, a povestit actorul, conform click.ro.
Femeile din viața lui Radu Beligan
Prima soție a bărbatului a fost actrița Nineta Gusti, o femeie care era mai mare decât actorul cu aproximativ cinci ani. Cei doi au petrecut 15 ani împreună, urmând să se despartă în 1970. Artista susținea la acea vreme că nu crede în căsătorie și că nu-și dorește copii, ceea ce l-a descurajat pe Radu Beligan, acesta dorindu-și urmași. După ce s-au despărțit, femeia s-a mutat la Crevedia, urmând să locuiască acolo până în 2002 când a murit din cauza unei pareze.
Cea de-a doua femeie care l-a cucerit pe marele actor a fost Dana Crivăț, alături de care acesta are și o fiică, Anamaria. Despre Dana Crivăț știm că a finalizat cursurile Facultății de Filologie în cadrul Universității din București, aflându-se sub atenta supraveghere a profesorilor George Călinescu, Tudor Vianu, Ana Cartianu sau Leon Levițchi.
Cei doi s-au căsătorit în 1952, iar la doar 5 ani de la venirea pe lume a fiicei lor au ales să se despartă. Anamaria Beligan a declarat la un moment dat că părinții săi au reușit să păstreze o relație de prietenie chiar dacă s-au despărțit când ea avea o vârstă atât de fragedă. Dana Crivăț s-a stins din viață în anul 2012, spre dezamăgirea fiicei sale.
Marica Pop a fost cea de-a treia și ultima femeie din viața lui Radu Beligan, cei doi având împreună trei copii, pe Lamia, Raluca și Alexandru. Marica a absolvit Conservatorul la Bruxelles, fiind fiica Baronesei Jeanne de Siemmons şi a lui Petru Pop. Aceasta a venit în România prin intermediul unui schimb cultural dintre țara noastră și Belgia, îndrăgostindu-se de marele actor și decizând să rămână pentru totdeauna aici.
Din păcate, la numai un an de la stabilirea sa definitivă în România, femeia a primit o veste tristă, și anume, ambii ei părinți s-au stins din cauza unui accident rutier. Lamia, fiica cea mare a celor doi soți, i-a urmat cariera tatălui, devenind o actriță foarte cunoscută. Marica Beligan s-a stins din viață în 1993 din cauza cancerului, Radu Beligan fiind distrus și dedicându-și timpul în totalitate teatrului pentru a putea trece mai ușor peste această pierdere.
