Cine sunt cei doi medici rezidenți care au murit la două săptămâni distanță unul de celălalt. Erau la aceeași specializare, la cel mai mare spital din Iași

Doi medici rezidenți de la Institutul de Gastroenterologie și Hepatologie din cadrul Spitalului Sfântul Spiridon din Iași au murit la doar două săptămâni distanță, în condiții neclare.

George Tilă, în vârstă de 31 de ani, era rezident în anul V și activase recent și la Spitalul Elena Beldiman din Bârlad, orașul său natal. A fost găsit mort în apartamentul său pe 28 martie, imediat după prima gardă în noul spital. Despre el, apropiații au spus că era „un băiat atât de sensibil și atât de inteligent”.

Două pierderi succesive, petrecute într-un interval de doar două săptămâni, au provocat o undă de șoc în comunitatea medicală ieșeană.

Cel de-al doilea caz a fost descoperit la două săptămâni distanță. Emanuel Mirel Luca, 28 de ani, rezident în anul IV, originar din Darabani (județul Botoșani), a fost găsit fără viață în apartamentul său din Iași. Autopsia a arătat că avea leziuni pulmonare, cel mai probabil cauzate de o infecție respiratorie severă. Nu s-au găsit urme de alcool sau substanțe interzise în organismul său. În ultima lună, începuse să își facă analize și investigații, dar nu le-a împărtășit colegilor eventualele probleme de sănătate.

Prof. dr. Anca Trifan, șefa Institutului, a explicat pentru Ziarul de Iași:

„Este un mediu în care se muncește groaznic de mult. El nu se simțise bine, a făcut un CT și niște analize, în urmă cu o lună, avea niște mici probleme medicale, nu a spus nimănui, poate doar șefului lui direct, eu am aflat ieri”.

Tot ea a menționat că secția de gastroenterologie este una cu o încărcătură aparte:

„Pe noi ne tulbură foarte, foarte tare această tragedie. Voi încerca să identific dacă este o cauză de stres suplimentar, dar stresul e în fiecare secundă. La Gastroenterologie mai mult, fiindcă e un număr mult mai mare de pacienți față de alte secții din spital. Așa este dintotdeauna și e în toate spitalele din țară. Ne intimidează pe toți – cât mai putem pune pe cineva la muncă, mai mult sau mai puțin, după ce s-a întâmplat?”

Rezidenții care activează în spitalele din Iași au reacționat în mediul online, exprimându-și îngrijorarea cu privire la ritmul intens de lucru și lipsa unui sistem eficient de sprijin psihologic. Unul dintre ei, sub protecția anonimatului, a declarat pentru HotNews.ro:

„Când doi rezidenți din ani terminali mor în două săptămâni, la aceeași specializare, îți ridici niște semne de întrebare. Discutăm între noi, ne plângem pe grupuri de problemele cu care se confruntă rezidenții din spitale, de epuizare, de stres. Lucrurile acestea se cunosc, poate este și o lipsă de curaj, însă teama că nimic nu se va schimba și tot noi, rezidenții, vom avea de suferit dacă semnalăm, ne determină nu ieșim din acest cerc. Acum, după moartea celui de-al doilea coleg, suntem pur și simplu șocați”

Moartea celor doi medici rezidenți vine la doar câteva luni după ce o altă tragedie a lovit aceeași instituție. Prof. dr. Gabriela Ștefănescu, un nume cunoscut în comunitatea medicală, a murit subit în camera unui hotel din București, în timpul unui congres medical. La acel moment, nu existau semne că ar fi avut vreo afecțiune gravă, iar stilul ei de viață era considerat unul echilibrat și sănătos.

Conducerea Institutului de Gastroenterologie din Iași a anunțat că va analiza gradul de solicitare la care sunt supuși medicii rezidenți, cu scopul de a găsi soluții concrete pentru protejarea stării lor de sănătate.

Decesele lui George Tilă și Emanuel Mirel Luca au readus în prim-plan presiunea constantă la care sunt expuși medicii tineri în spitalele mari. Ambii tineri își desfășurau activitatea într-o secție cunoscută pentru fluxul ridicat de pacienți și pentru volumul mare de muncă. În ciuda acestor condiții, cei doi nu au lăsat să se vadă prea mult din lupta pe care o duceau cu oboseala sau cu eventualele probleme de sănătate.

Comunitatea medicală, dar și localnicii din orașele natale ale celor doi tineri, au fost profund marcați de disparițiile lor. Mesajele de condoleanțe și de revoltă au împânzit rețelele de socializare, iar colegii de breaslă continuă să vorbească despre nevoia urgentă de schimbare în sistemul medical, în special în ceea ce privește protecția celor aflați la început de drum.

Deși anchetele privind cauzele exacte ale morții celor doi rezidenți sunt în desfășurare, reacțiile apărute în rândul colegilor arată un climat general de oboseală, teamă și incertitudine. Presiunea zilnică, lipsa unor programe clare de suport psihologic și tăcerea impusă de frica de repercusiuni par să fi devenit parte din rutina tinerilor medici.

Rămâne de văzut dacă aceste cazuri tragice vor duce la schimbări reale în organizarea activității din spitalele românești. În prezent, în lipsa unor măsuri clare, mulți rezidenți continuă să lucreze în aceleași condiții solicitante, marcate de suprasolicitare, tăcere și incertitudine.