În societatea de astăzi, ciocolata este disponibilă frecvent și vine în mai multe forme: batoane, tablete, cremă și pulbere. Multe gospodării consumă ciocolată ca desert. Dar cu multe secole în urmă, ciocolata era considerată un lux și se putea consuma doar sub formă de băutură.
Băutura anticilor
Ciocolata este produsă din arborele de cacao, care este originar din America Centrală și de Sud. Pe baza analizei chimice, cel mai vechi consum cunoscut de cacao poate fi datat între 1400 și 1100 î.Hr. În acel stadiu incipient, nu semințele de cacao, ci pulpa fructului era folosita. Pulpa dulce era fermentată pentru a face o băutură alcoolică apreciată. Abia mai târziu s-au folosit semințele de cacao. Oricum, era cu mult diferit față de ciocolata cu care suntem obișnuiți astăzi.
Apă amară
Când conchistadorii spanioli au intrat în contact cu civilizația aztecă, au întâlnit băutura de cacao. De altfel, „ciocolată” este derivat din cuvântul xocolātl, care înseamnă „apă amară” în Aztec. Deși ciocolata își are originile în limba aztecă (cunoscută oficial ca Nahuatl), s-a sugerat că aztecii ar fi moștenit rețeta de la civilizațiile mezoamericene anterioare, cum ar fi mayașii sau olmecii.
Băutura juca un rol esențial într-un sacrificiu anual pentru zeul Quetzalcoatl, făcându-l pe sclavul sacrificat să se bucure de perspectiva propriei sale morți. Mai mult, apare frecvent în ritualurile de căsătorie; imaginea unei femei aztece care toarnă ciocolată într-o oală rituală ilustrează această utilizare a ciocolatei. O altă imagine îl arată pe Zeul Maya formând un arbore de cacao.
Semințele de cacao erau fermentate, prăjite și măcinate într-o pastă. Pasta de cacao era apoi amestecată cu apă sau vin, porumb măcinat și o varietate de arome. Aceste arome includeau: ardei iute, vanilie, allspice, și miere. Amestecul trecea apoi printr-un proces numit spumare: băutura era turnată de la o înălțime, înainte și înapoi din oală în ceașcă, până când se forma o spumă groasă în partea de sus.
Ciocolata era asociată cu șarpele Quetzalcoatl
Cacaua era valoroasă, simbolic și economic, astfel încât acest tratament nu era pentru consumul zilnic, și nu toată lumea își permitea. Păstăile au fost folosite în comerț până în punctul în care au fost uneori contrafăcute prin umplerea păstăilor cu pământ. „Apa amară” era consumată de nobili și războinici într-un ritual plin de solemnitate. Se credea că planta era a zeilor și era asociată cu șarpele cu pene Quetzalcoatl, zeul vântului și al înțelepciunii.
Când cacaua a fost adusă în Europa de către spanioli, băutura a fost transformată de un ingredient care nu era disponibil pentru azteci – zahărul. Acest lucru a făcut gustul băuturii mai atrăgător și a crescut în popularitate în rândul nobilimii spaniole și funcționarilor Bisericii Româno-Catolice.
Revoluția ciocolatei
În timpul Revoluției Industriale din secolele XVIII și XIX, a avut loc o schimbare în modul în care oamenii consumau ciocolată. În primul rând, inventarea morilor de ciocolată hidraulice și cu abur din Franța a permis prelucrarea mai rapidă a ciocolatei, la un cost mai mic.
Cacaua a parcurs un drum lung! În timpurile moderne, ciocolata este mainstream și nu mai este considerată un aliment doar pentru elite. Acest tratament dulce are o istorie foarte lungă și, pentru iubitorii de ciocolată din întreaga lume, chiar este un dar de la zei!
