De-a lungul istoriei am avut parte de multe molime, ciume sau pandemii. Se pare că o dată la 100 de ani, un eveniment de acest gen este menit să rărească o parte din populație. Astăzi trăim o astfel de pandemie care ne-a schimbat viețile complet. Toate epidemiile despre care știm sunt urâte și oamenii au suferit extrem de mult din cauza diverselor boli. Totuși există și o epidemie bizară, care a avut loc în anul 1518, la Strasbourg. Este vorba despre „Ciuma dansului”, iar oamenii dansau frenetic pe străzi până la epuizare, apoi o luau de la capăt. Întreaga poveste a durat aproximativ două luni și s-a încheiat la fel de misterios pe cum a început.
La începutul lui iulie 1518, o femeie pe numele Frau Troffea (doamna Troffea) a început să danseze pe străzi, mișcările ei fiind necontrolate. Părea că nimic nu o poate opri și dansa continuu, până la epuizare. Se odihnea și o lua de la capăt de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. În ciuda faptului că vorbim despre o activitate plăcută și relaxantă, doamna Troffea nu părea deloc să aibă vreo satisfacție, ci mai degrabă părea că nu își poate controla trupul, deoarece mișcările nu erau pe ritmul muzicii. Dansul său haotic a continuat zile întregi, ba mai mult, în decurs de o săptămână, pe străzile din Strasbourg, peste 30 de persoane au început să se comporte în mod similar. Mișcările lor erau necontrolate și, în ciuda accidentelor suportate în timpul dansului, aceștia își continuau mișcarea până la epuizare. Dacă femeia ar fi fost singura care ar fi dansat haotic, cel mai probabil evenimentul ar fi fost catalogat drept o problemă mentală, însă mai mulți oameni au fost cuprinși de psihoză. Mania dansului a cuprins atât bărbați, cât și copii, însă cei mai mulți dansatori erau femei.
Pare ceva distractivi să vezi oameni dansând frenetic pe străzi, însă pentru autorități situația era extrem de greu de controlat. Tot mai mulți dansatori apăreau pe străzi, iar medicii locali susțineau că dansul este cauzat de „sângele fierbinte” de pe creier. Atunci când au văzut că situația scapă de sub control și dansatorii nu pot fi opriți, autoritățile au găsit un mod de a rezolva problema: mai mult dans. Au organizat într-o piață publică o adevărată scenă de dans și au chemat chiar și formație pentru a ajuta dansatorii să mențină mișcările frenetice. În acest mod ei considerau că boala se va scutura și în curând vor scăpa de această poveste care a creat haos. Dansurile continuau, iar persoanele afectate de această ciumă cădeau epuizate, o parte din ele murind din cauza efortului depus, accident vascular sau infarct.
Cea mai studiată epidemie din istorie, în jurul căreia s-au creat multe teorii
Ideea autorităților nu a fost una dintre cele mai strălucite, iar în momentul în care au observat că oamenii mor, și-au dat seama că au făcut o greșeală. Motivul mișcărilor frenetice se schimbă, de data aceasta „Ciuma dansului” fiind pusă pe seama unor probleme religioase, nicidecum pe cea a sângelui cum consideraseră medicii inițial. Un alt mod de a trata această epidemie și-a făcut atunci simțită prezența. Dansatorii au fost duși la altaru Sfântului Vitus, situat deasupra orașului. Picioarele însângerate de la dans au fost încălțate în pantofi roșii, iar pentru vindecare, trebuiau să se învârtă în jurul figurinei de lemn care îl reprezenta pe sfânt. Conform cronicilor din acea perioadă, acest ritual sfânt a dat randament, iar în săptămânile următoare mișcările frenetice de dans au încetat.
Epidemia nu a durat mult, însă în jurul ei au apărut numeroase întrebări la care specialiștii au căutat răspuns. „Ciuma dansului” a fost unul dintre cele mai studiate evenimente, situația ciudată fiind pusă pe seama demonilor sau a „sângelui fierbinte”. O parte dintre specialiști susțin că, vinovată pentru aceste convulsii, ar fi făina de secară contaminată cu boala fungică ergot. Dacă unii o văd ca o problemă medicală, alții o consideră ceva diavolesc. Robert Bartholomew , sociolog american, era de părere că dansatorii făceau parte dintr-o sectă, iar prin mișcările lor invocau anumite spirite rele.
Au fost multe teorii, însă cea mai credibilă pare cea a unui medic american, John Waller. După multe cercetări și studii efectuate cu privire la comportamentul dansatorilor, acesta susține că „Ciuma dansului” a fost o formă de tulburare psihogenă. Condiții care duc la o astfel de reacție sunt în general cauzate de stres și temeri interioare. Locuitorii din Strasbourg au ajuns să fie stresați în anul 1518 din cauza foametei și a unor boli precum variola sau sifilisul.
„Ciuma dansului” a apărut cu mult înainte de 1518
Dacă considerați că acest eveniment a fost unic în istorie, ei bine, epidemia de dans a avut loc în mai multe orașe ale lumii, iar prima data s-a manifestat în 1020 în Bernburg. Atunci evenimentul a avut loc chiar în Ajunul Crăciunului, când 18 țărani au început să cânte și să danseze frenetic în jurul unei biserici, tulburând slujba. Următorul eveniment a avut loc în 1237, când un grup de copii au călătorit aproximativ 20 de kilometri sărind și dansând. În jurul acestei povești a fost creată și Legenda Piperului din Hamelin. Un bărbat îmbrăcat multicolor, cu un instrument muzical asemănător unui saxofon, a fost chemat în orașul Hamelin pentru a alunga șobolanii cu ajutorul sunetului produs de instrument. Acesta și-a făcut treaba, însă cetățenii au refuzat să îl plătească. Pentru a se răzbuna, piperul a făcut cu copiii celor care refuzau să îl plătească exact același lucru care l-a făcut cu șobolanii. Sub forma unei magii, i-a făcut să danseze și să plece departe de părinții lor.
Ciuma dansului revine și în 1278, când aproximativ 200 de persoane dansau pe un pod peste râul Meuse. Dansul acestora nu s-a oprit decât atunci când podul a cedat și s-a dărâmat. Supraviețuitorii au fost duși la Capela Sfântului Vitus, unde și-au recăpătat complet sănătatea. Deși au fost multe astfel de epidemii, cea mai mare a avut loc între anii 1373 și 1374, când au fost raportate mai multe cazuri în Anglia, Germania și Olanda. Atunci dansatorii erau izolați, iar unii dintre ei exorcizați crezând că la mijloc este o mână diavolească. În următorii ani au mai fost semnalate cazuri de acest gen. Oamenii dansau zile întregi până la epuizare, uneori aceștia murind din cauza efortului depus.
A urmat apoi „Ciuma dansului” de la Strasbourg, despre care par să fie cele mai multe detalii, dar și ultima de mare dimensiune din istoria acestei epidemii. Vorbim despre un număr de peste 400 de persoane care au dansat frenetic timp de două luni pe străzi, iar autoritățile au agravat situația organizând baluri dansante. Pentru acea perioadă există dovezi și au fost efectuate multe studii pentru a afla cauza unei astfel de manifestări. Pare a fi o poveste inventată, însă evenimentul a fost consemnat în mai multe scrieri ale vremii, printre care cronici locale sau notițele bisericii. Au mai urmat apoi alte câteva episoade, însă de dimensiuni mult mai mici, iar în secolul al XVII-lea „Ciuma dansului” a dispărut.
