Claretta Petacci a fost ultima iubită a lui Benito Mussolini, dictatorul fascist al Italiei în perioada 1922-1943. Mussolini era idolul ei de când era adolescentă și avea pereții dormitorului plini de poze cu el. A mers mai departe, îmbrăcând uniforma partidului fascist și scriindu-i scrisori romantice. După cum dezvăluie jurnalele ei, era îndrăgostită nebunește. În acest articol vom oferi detalii despre Claretta Petacci, ultima iubita a lui Mussolini.
Ultima iubită a lui Mussolini
Toate adolescentele trec prin iubiri pe care le abandonează și le uită la maturitate, însă Claretta nu și-a uitat iubirea. Dorința i s-a împlinit și a devenit iubita lui Mussolini timp de opt ani, până la moartea lor. Povestea lor este spusă de către R.J.B. Bosworth, în cartea „Claretta: Ultima iubita a lui Mussolini”. Autorul este profesor de istorie la Oxford și a scris multe cărți despre Italia modernă. A fost primul cercetător care a citit scrisorile și jurnalele Clarettei Petacci, care se află în arhivele statului italian din 1950.
În 1945, Mussolini și-a pierdut puterea și a devenit guvernator în nordul Italiei, o marionetă condusă de Germania nazistă. Partizanii comuniști erau pe urmele sale iar Mussolini se gândea că el și Claretta vor putea să fugă în Elveția sau Germania. Partizanii le-au dat de urmă când au părăsit Milano. Au spus că Mussolini va fi executat iar Claretta și-a dorit să moară împreună cu el. Îi oferise „dragostea adevărată, devotamentul absolut” iar viața ei nu mai însemna nimic fără el. Au fost executați împreună prin împușcare, iar trupurile lor au fost expuse în Piața Loreto din Milano. Apoi, cadavrele lor au fost atârnate de grinzile de oțel din piața publică, un spectacol care exprimă ura față de regimul lui Mussolini, la care au asistat mulţi italieni și militari americani.
Jurnalele Clarettei
Conform jurnalelor, Claretta credea că iubirea este legată de putere, fiecare potențând-o pe cealaltă. După ce au făcut dragoste, Claretta i-a scris lui Mussolini: „Cât te ador. Ai fost atât de frumos în seara asta, agresiv ca un leu, violent și plin de măiestrie. Tu ești omul care triumfă asupra altor oameni și asupra vieții.” Tot din jurnale aflăm că Mussolini a respins mulți oameni de-a lungul timpului. Credea că englezii sunt niște bețivi fără creier, îi disprețuia pe francezi pentru lașitatea lor și nu se gândea prea mult nici la conaționalii săi. Era adeptul unei teorii conform căreia patru milioane de italieni se trăgeau din sclavi, deci nu erau importanți. Nu suporta evreii, fapt care îl pune în aceeași categorie cu Hitler.
Dând dovadă de narcisism, considera că este cel mai mare om de la Napoleon încoace, iar Claretta susținea acest lucru, printre aburii de iubire. Scopul lui Mussolini era să ridice Italia la nivelul Imperiului Roman, un plan destul de utopic. Părerea sa despre iubire oferă o imagine asupra minții dictatorului: „Te iubesc la nebunie. Vreau să-ți fac rău, să fiu brutal cu tine.” Mussolini credea că violența în intimitate extinde viziunea iar bărbatul devine mai perceptiv. Se zvonea că Mussolini era foarte priceput în tainele iubirii iar odată a spus că nu poate număra femeile pe care le-a cunoscut. A spus că la un moment dat în viață, a avut 14 iubite în același timp.
Experiența Clarettei a fost una dezamăgitoare. Când simțea că pierde teren, Mussolini dădea vina pe amantă și avea prostul obicei de a vorbi despre iubitele anterioare. A avut cinci copii cu soția sa, Rachele, și nouă copii cu amantele. Claretta îi spunea „Ben” iar Mussolini îi spunea „Clara”. Când se certau, Claretta spunea că Mussolini nu o vizitează suficient și nu-și face timp pentru familia ei. Tatăl ei, dr. Francesca Petacci era medicul unui cardinal iar familia ei călătorea într-o mașină cu număr de Vatican, bineînțeles condusă de un șofer personal. Mama ei, Giuseppina, era o snoabă plină de vanitate care tânjea după privilegiile pe care le vedea în cercul lui Mussolini. Acesta a întrebat-o: „Pot să-ți iubesc fiica?” iar ea a răspuns: „Ideea că va fi lângă un bărbat ca tine este foarte reconfortantă pentru mine.”
Dorința de-a avea anumite avantaje au făcut-o pe Giuseppina să încurajeze relația Clarettei cu Mussolini. Deseori, cei doi se întâlneau în casa familiei Petacci. Multe relatări o prezintă pe Claretta ca fiind o tânără naivă, care nu avea nicio treabă cu politica și își pierduse simțul rațiunii din pricina iubirii. În cartea sa, Bosworth prezintă o perspectivă diferită: Claretta l-a îndemnat pe Mussolini la o violență și mai mare, susținând pedeapsa capitală împotriva dușmanilor partidului. De asemenea, a susținut apropierea de Adolf Hitler.
În 1943, simțea că se pregătește o lovitură pentru destituirea lui Mussolini și l-ar fi îndemnat pe liderul fascist: „Arestează-i! Omoară-i pe toți”. Mussolini nu a urmat sfatul, iar finalul ne este cunoscut. Pe măsură ce îl citim pe Bosworth, vedem cum se ridică peste Roma acelor timpuri, parfumul corupției și lăcomiei. Un stat totalitar prin care latura întunecată a politicii se manifesta sub toate formele.
