George Berkeley (1685 – 1753) a fost episcop, un filosof și om de știință anglo-irlandez, recunoscut pentru doctrina sa filosofică de orientare idealistă (potrivit căreia materia este un factor secund, dependent de spirit, unii filosofi idealiști neagă existența materiei). Realitatea, în opinia pozitivistă a filosofului, este formată numai din constructe mentale și idei. Mai jos, vă prezint succint o parte dintre conceptele sau ideile dezvoltate de către George Berkeley.
Teza principală a lui Berkeley este negarea existenței materiei. Sistemul său bazat pe această idee a revoluționat filosofia, chiar dacă în prezent este considerat inadecvat sau incorect, fiind bazat pe paradoxuri. Propunerea lui consta în faptul că ideile lui erau cel mai bun argument împotriva scepticismului.
Ontologia lui Berkeley – Dumnezeu ca spirit perceptiv
Henri Bergson credea că filosofia lui Berkeley poate fi redusă la patru teze fundamentale: „«materia este un ansamblu de idei», «ideile generale și abstracte se reduc la cuvinte», «cea de-a treia propune realitatea spiritelor și le caracterizează prin voință», «propune existența lui Dumnezeu, bazându-se în principal pe considerarea materiei» (Henri Bergson citat în cartea Filosofia modernă de Ioan N. Roșca, Editura Fundației România de Mâine, București, 2005, p. 80). Aceste patru teze definesc, în aceeași ordine: idealismul, nominalismul, spiritualismul și voluntarismul și ultimul teismul. Iar toate acestea derivă una din alta.
„Dacă plecăm de la teza idealistă că lucrurile materiale sunt idei (sensibile), din ea derivăm teza nominalistă, căci, dacă admitem că lucrurile materiale sunt lipsite de un conținut general, interior, conchidem că despre ele nu putem avea idei generale și abstracte. La fel, din premisa că lucrurile sunt idei sensibile, deci obiecte pasive, derivăm și concluzia că există Dumnezeu ca factor care determină schimbarea și ordinea lucrurilor pasive, precum și consecința că sufletul nostru, în care Dumnezeu imprimă ideile, este ceva diferit de idei, deci este activ, voluntar.” Filosofia modernă de Ioan N. Roșca, Editura Fundației România de Mâine, București, 2005, p. 81.
Berkeley poate fi considerat teist din punct de vedere ontologic pentru că se raportează la Dumnezeu ca la un spirit personal. De aceea îl caracterizează prin cunoaștere, iubire și voință. Prin intermediul analogiei cu spiritul uman îl înțelege ca spirit receptiv-imaginativ. O particularitate ce se reflectă și în lumea creată.
Berkeley este de părere că Dumnezeu a creat două tipuri e realități, lucrurile și spiritele umane. Lucrurile sunt lipsite de substanță și de dinamism, pe când spiritul uman este o substanță activă. Legile naturii sunt „produsele” voinței divine, pe când raporturile cauzale legice în natura fizică și în lumea spirituală sunt norme morale.
Negarea materiei
Filosoful pleacă de la premisa că lucrurile sunt dependente în totalitate, în mod direct, de un spirit perceptiv. Lucrurile sunt, susține el, „materie ca suport necugetător”. Oferă o critică a materiei, ce rezidă în dezbaterea pe baza mai multor teorii ce susțin că există materie. Pentru început se oprește asupra teoriei ideilor ca imagini ale lucrurilor exterioare, ce s-ar afla într-o substanță necugetătoare. Acesta aduce un argument logic, anume că nu poate exista o asemănare între o idee și un lucru exterior. O idee poate fi asemănătoare altei idei, iar un lucru exterior este asemănător unui alt lucru exterior.
Apoi dezbate asupra concepției lui Locke despre existența unor calități primare (precum figura sau mișcarea). Dezminte această propunere prin intermediul unor exemple empirice. Primul argument este faptul că „însușirile primare sunt perceptibile”, al doilea este că însușirile principale nu pot exista fără însușirile secundare.
Dezbate și problema noțiunii tradiționale de materie, înțeleasă ca existență în general ce poate suporta extensiunea. Spune că nu există un sens precis în această noțiune tradițională. Și, nu în ultimul rând, argumentează că noțiunea de materie nu este bună pentru că a creat multe controverse de natură filosofică și religioasă.
Nominalismul sau respingerea ideilor abstracte
Filosoful crede numai în ideile generale, nu și în ideile generale abstracte. Însă sunt câteva idei generale pe care le recunoaște în cheie cvasi-nominalistă. Potrivit lui, ideile generale, nu ar exprima un fond general ontic anume, care să existe în lucruri sau care să se diferențieze de însușirile individuale. Pentru el, generalul, poate fi redus la însușirile individuale repetabile. Cum ar fi noțiunea de om, care nu s-ar manifesta prin faptul că ar exista un lucru comun al indivizilor umani.
Este de părere că noțiunile sau ideile abstracte ce ar trebui să exprime un fond general și esențial, în același timp, de fapt sunt lipsite de valoare cognitivă. Iar asta datorită faptului că nu există nimic esențial în lucruri. Intelectul uman nici nu ar produce idei abstracte, acestea fiind doar abateri de la regulă.
Articolul a putut fi scris datorită cărții Filosofia modernă de Ioan N. Roșca, Editura Fundației România de Mâine, București, 2005
