Home > Cultură > Istorie > Conceptul de etos la Aristotel. Semnificația sa în contextul relației ethos, logos și pathos
Istorie Premium

Conceptul de etos la Aristotel. Semnificația sa în contextul relației ethos, logos și pathos

Conceptul de etos la Aristotel-semnificația sa în contextul relației ethos, logos și pathos

Etosul reprezintă una dintre categoriile persuasive ale retoricii aristoteliene. Aceasta este una dintre cele trei categorii descoperite de el, căruia i se alătură logosul (argumentul care se folosește de logică sau argumentul logic) și pathosul (emoția). Etosul reprezintă modalitatea cea mai complexă de argumentare. Acesta este și cel mai dificil dintre cele trei categorii de definit, dar cu aproximație poate fi tradus prin termenul românesc de credibilitate sau de caracter.

Etosul este o strategie prin care se poate prezenta publicului, căruia vorbim sau față de care încercăm să ținem o prelegere, că suntem de încredere și onorabili și mai ales faptul că ai idee despre ce vorbești, că ai informații vaste în domeniul despre care vorbești. Acest lucru se face de obicei prin intermediul canalelor care nu țin neapărat de faptele pe care le invocăm și mai mult de ,,actorie”. Contează chiar și tonul folosit atunci când ne adresăm cuiva. Desigur oratoria și persuasiunea au mult mai multe subterfugii pe care le putem folosi în favoarea noastră. Dar există multe alte tehnici, poate nebănuite, pe care le vom explora.

Este important să ne amintim că etosul înseamnă stabilirea credibilității și expertizei autorului. Nu este legat de faptul că avem tendința de a ne baza pe analiza altcuiva, în ideea că este competent față de subiectul asupra căruia se dezbate. Pentru că în acest caz am accesa de fapt autoritatea pe care o are oratorul în domeniul respectiv. De exemplu, un medic stomatolog îți va recomanda prin intermediul investiției sale să folosești o anumită pastă de dinți sau ață dentară.

Prin urmare, când veți merge la anumite surse și le veți cita în anumite lucrări pe care le întocmiți pentru diverse ziare, de fapt accesați o anume autoritate și mai puțin veți stabili un ethos. Ambele variante sunt importante, însă diferă foarte mult în practică. Dar asta nu trebuie să ne determine să le confundăm, sau să considerăm apelul la autoritate o simplă introducere. În discursuri, de cele mai multe ori vorbitorul este prezentat de cineva, este o prezentare prin intermediul căreia se argumentează și se asigură auditoriul de competența celui care urmează să argumenteze asupra unui subiect. Este cea mai bună modalitate de a pune publicul la curent cu experiență și realizările oratorului. Dar atunci când însuși oratorul aduce în discuție aspecte legate de expertiza altei persoane, se face apel la autoritate.

Există momente în care avem sentimentul sau convingerea că putem analiza un aspect a unui argument prin logică pură. Suntem convinși de capacitatea noastră de a analiza structura și dovezile, ca mai apoi să luăm o decizie cu privire la veridicitatea sau ineficacitatea unui anume argument. Dar, de fapt, acest lucru nu se întâmplă niciodată. Oamenii sunt aproape de fiecare dată influențați de modul prin care este prezentat un argument, și nu sunt captivați stric de conținutul său.  Deci, pentru a scrie construi un argument convingător, trebuie să luați în seamă de acest fapt.

Trebuie să vă asigurați că oamenii rezonează în asentimentul vostru la opinia relevată în discursul pe care îl ținețil. Plecați de la premisa faptului că ar trebui să susțineți un discurs foarte convingător legat de să spunem, controlul armelor și apoi ați luat o gură de heliu chiar înainte de a-l citi. Cel puțin discursul vostru trebuie susținut cu multă încredere pentru că altfel nesiguranța ar distrage audiența de la mesajul transmis și astfel s-ar reduce impactul discursului. Și astfel s-ar putea să îi determine pe oameni să-ți pună la îndoială ethosul fundamental.

Cum să stabilim Etosul

Pentru început trebuie să ne asigurăm că știm cine este în public, trebuie să ne cunoaștem auditoriul. Pentru că în mare parte persuasiunea se rezumă la acest aspect. Mesajul ajunge de la x la y dacă se folosește canalul potrivit. Etosul este mai mult legat de percepție. De crearea unei conexiuni între orator și public. Iar mesajul este transmis doar dacă publicul tău crede că ești de încredere. Iar cel de încredere este doar cel care îți este egal, care recunoaște și cunoaște datele problemei. Când ai creat empatia ți-ai stabilit etosul. Și trebuie să iei în calcul că oamenii nu sunt o masă omogenă, trebuie cu adevărat să vezi punctul lor de vedere și să ai capacitatea de a te pune în locul oamemilor cărora te adresezi. Și pentru diferite segmente de public te folosești de instrumente potrivite lor.  Conexiunea este cea care face posibilă convingerea celorlalți de adevărul pe care îl deținem

Un alt punct important este să înțelegem că odată creată conexiunea, nu trebuie să deranjeze un alt punct de vedere asupra unui subiect. Practic oamenilor nu le displace să privească un subiect din cu totul și cu totul alt punct de vedere, atât timp cât scopul rămâne același. Cât timp sunteți un om venit de afară, cel mai greșit lucru pe care îl puteți face este să pretindeți că sunteți de rândul cu ei, atât timp cât nu sunteți tocmai implicat în subiect.

Nu în ultimul rând trebuie să analizăm foarte bine subiectul tratat, trebuie să ne analizăm pe noi înșine pentru a vedea dacă suntem sau nu potriviți pentru a trata asupra unui subiect anume. Dacă suntem sau nu o autoritate în domeniul respectiv. Și dacă astfel argumentarea noastră își va atinge scopul.

Recomandări autor