Istorie

Conceptul de sublimare sau de ce să nu-l crezi pe cuvânt pe Freud

Conceptul de sublimare sau de ce să nu-l crezi pe cuvânt pe Freud

Conceptul de sublimare este unul dintre conceptele care aveau să-l aducă pe Freud pe buzele intelectualilor în secolul al XIX- lea și început de secol XX. Asemeni conceptului de complex, cu precădere paradigma complexului lui Oedip și complexul Electrei, sublimarea a reușit foarte mult să consolideze cu atât mai mult viziunea și teoria freudiană cu privire la importanța libidoului în dezvoltarea adultului.

Teoria lui Freud pornește de la faptul că visele au ceva de spus în ce privește starea psihică a individului. Acesta era de părere că persoanele care suferă de isterie prezintă de fapt anumite reminiscențe din copilăria sau adolescența lor. Sau chiar au fost confruntați cu o situație traumatizantă care i-a determinat în mod inconștient să adopte un anumit comportament. Acesta spunea în Despre psihanaliză că:

„Visul este o psihoză, cu toate inepțiile, formațiunile delirante, iluziile senzoriale ale unei psihoze. E adevărat, este o psihoză de scurtă durată, inofensivă, înzestrată chiar cu o funcție folositoare, inițiată prin acordul persoanei, încheiată printr-un act de voință de către ea. Cu toate acestea, este o psihoză și învățăm pe baza ei că până și o modificare atât de profundă a vieții psihice poate fi anulată, poate lăsa spațiu funcției normale. Este de atunci prea temerar să sperăm că ar trebui să putem spune și îmbolnăvirile spontane temute ale vieții psihice influenței noastre și să le vindecăm?”

Freud era de părere că visele adulților sunt în primă instanță de neînțeles, iar din ele răzbate foarte puțin din dorința care se ascunde în spatele realitățile reprezentate în vis. Iar asta se întâmplă pentru că informația este deformată în interiorul viselor. Pentru a ajunge la adevărata semnificație se află în spatele aparențelor, realitatea se află în gândurile latente ale viselor.

Sexualitatea infantilă

O altă convingere de-a lui Freud este cea legată de faptul că orice om are încă din copilărie pulsiuni sexuale. Acestea sunt inerente, acestea, o dată cu devenirea sa în adult, încep să evolueze. Pulsiunea sexuală a unui copil este complexă, aceasta se dezvoltă treptat. Zonele erogene sunt legate de senzațiile care sunt create în funcție de necesitățile resimțite de copil. Iar plăcerea sexuală infantilă are:

„Izvorul principal al plăcerii sexuale infantile este excitarea adecvată a anumitor părți ale corpului, deosebit de excitabile, în afară de organele genitale, orificiul bucal, anal și al uretrei, dar și a pielii și a altor suprafețe senzoriale”.

Sublimarea și importanța ei

Sublimarea reprezintă are un rol important în teoria psihanalitică, reprezintă un mecanism de apărare, un mod inconștient de apărare care poate reduce senzația de anxietate care poate apărea pe fondul unor dorințe considerate inacceptabile sau de neconceput.

Inconștientul este primul care se formează și servește ca sursă a libidoului sau a energiei care ne dictează comportamentul. Inconștientul este primitiv și, personalitatea de bază, care este creat din toate dorințele și impulsurile care sunt adesea inacceptabile din punct de vedere social. Iar dacă am acționa pur și simplu în funcție de ele ori de câte ori am simțit asta am ajunge să luăm decizii care ne-ar contrazice adevăratele noastre principii de viață sau am  putea răni pe cei din jurul nostru.

Eul apare mai târziu în timpul copilăriei și face parte din personalitatea care are puterea decizională asupra inconștientului și îl face să se conformeze cerințelor realității. Mai degrabă decât să acționeze pur și simplu în funcție de simplele sale îndemnuri, eul ne determină să controlăm aceste dorințe în moduri mai realiste.

În cele din urmă, supereul este componenta personalității care este alcătuită din toate moravurile, regulile, standardele și valorile pe care le-am interiorizat de la părinți și cultură. Această parte a personalității se străduiește să ne facă să ne comportăm în moduri morale.

Freud considera că sublimarea un semn de maturitate care permite oamenilor să se comporte în mod civilizat și acceptabil. Acest proces poate determina oamenii să urmărească activități care sunt mai bune pentru sănătatea lor sau să se angajeze în comportamente pozitive, productive și creative. Ideea lui Freud cu privire la sublimare a luat naștere în timp ce citea povestea unui bărbat care a torturat animale în copilărie și ulterior a devenit chirurg. Freud credea că aceeași energie care a a declanșat odată sadismul copilului a fost în cele din urmă sublimată în acțiuni pozitive și acceptabile din punct de vedere social, care au beneficiat pe ceilalți.

Pentru el sublimarea este metoda prin care suntem distrași din fața impulsurilor noastre sau ale dorințelor care sunt inacceptabile. Așa cum bărbatul de mai sus a ajuns chirurg, probabil din sentimentul de vină sau pentru că a vrut să suplinească nevoia bolnavă de a tortura animale. Pentru Freud nevoia de a crea, chiar actul artistic are la bază acest proces de sublimare.