Corina Sabău, Dragostea, chiar ea, Editura Polirom, 2012, este cel de-al doilea roman al acestei prozatoare, specialist în problemele femeiești din orice perioadă și mai ales în restricțiile perioadei comuniste. Mia este femeia vizată în acest roman, a cărei viață tumultoasă se desfășoară în jurul soțului ei, Vlad, apoi Teo îi devine amant, reiterând, iată o Ana Karenina, care își desfășoară o viață convenabilă în paralel. Absoarbe cuvintele ficăruia dintre bărbați, reține scene de amor cu ele. Această femeie nu pare să aibă prea multe bătăi de cap, trebuie să rețină doar cum să-și ducă viața dublă fără ca nimeni să nu fie lezat. Obține un grad neașteptat de libertate prin ascundere a faptelor sale.
Problema miei intervine atunci când descoperă că a rămas însărcinată și are un șoc. Se gândește la o mulțime de soluții nocive. Corina Sabău preferă să enunțe avortul ca moarte a copilului, nu ca pe orice simplă intervenție chirurgicală, astfel îi atribuie Miei-protagonista sa vina, păcatul, în urma plăcerii. Mia nu știe al cui este copilul. Dar are puterea de a decide pentru sine, corpul său și viața sa, cee ace și face fără urmă de regret.
Gradul de emancipare al personajelor feminine în romanele Corinei Sabău șochează, vedem și î Blocul 29, apartamentul 1, dar și în Și se auzeau greierii (aici tot problema sarcinii nadorite, dar de care se scapă greu și se lasă cu repercursiuni fatale). Avortul pare să fie sensibilitatea pe care mizează Corina Sabău în romanele sale, sau dacă nu, măcar copii alienați, excluși din cuplu și crescuți de bunici. Ei bine, pare să militeze pentru cupluri fără copii în romanele sale și antinaștere, anticreștere, antiexploatare feminină. Mia este o femeie care seduce și se lasă sedusă, o împătimită a plăcerilor carnale, dar asta numai pentru că își dorește iubire, ea confundă sexul cu iubirea. Teo se desparte de soția sa cu care are și copii.
De-a lungul romanului Vlad iese din cadru și este total înlocuit cu Teo, dar fantoma lui Lily, fost asa soție îi însoțește inclusive în dormitor, aceleași discuții pe repeat despre el și problemele lui cu Lily care nu îl lasă să vadă copiii decât în termenii ei. Bărbatul care caută alinare la amanta lui, și caută să îi confirme masculinitatea în fața eșecului de a fi soț și tată. Sunt niște probleme care nu se pot rezolva superficial așa cum încearcă împreună cu Mia, asta va avea să constate Teo și să-i spună în cel mai răspicat mod cu putință Miei. Cadrele domestice, coversațiile, limbajul familiar, de casă, de părtășie și de comuniune, sunt (am mai spus-o) marile atuuri ale acestei prozatoare, și îi confer unicitate în literatura română. Nu încarcă textul cu date istorice sau peisagistice, mizează pe relațiile interumane, pentru că se pare că fără acestea nimic nu e. Și adevărul e că că atuci când relațiile intre personaje devin tensionate și se deteriorează, odată cu relațiile personajele își pierd reperele. Sunt personaje autonome, cu putere de decizie, asumate, dar totodată interdependente.
Corina Sabău creează rețele. Familii lărgite cu terțe persoane care aduc plusuri și minusuri romanului său, aici. Mia nu e foarte realistă filtrează orice eveniment proiectându-și aspirațiile personale. Aspirațiile sale devin niște idealism pe care ea le conotează ca reale. Dar, nu. Realitatea o lovește abia când constată în pântecul său rodul dragostei sale, dragostea avută, sau dragostea tânjită? Nu se simte iubită decât în momentele de apropiere fizică. Iubirea bărbaților pentru ea este o iubire fizică, nimic spiritual între acești oameni. De multe ori se gândește la ambii bărbați ca la persoane de neexclus din viața sa, ar vrea să-I păstreze pe amândoi. Dar știe că asta pentru o societate conservatoare nu este o decizie pe care o femeie să o poată lua fără a fi judecată aspru, adică monogamia este literă de lege, e chiar lege.
Nu pare ca acest profil monogam să i se potrivească Miei, este femeia excentrică, supusă dorințelor sale și satisfacției personale, se pune pe sine mai presus de cei doi bărbați, iese din situații grele de una singură, se lasă purtată de valul pasiunii (pasiunea românească toxică) și încearcă să nu facă necazuri și mai mari. Când crede că lucrurile sunt așezate se întoarce singură de unde plecase, dar acolo nu mai este binevenită, iar în cealaltă parte bărbatul s-a răzgândit. Femeia cade pradă dublului abandon și cade din poziția de control, poziția de controlată, decade. Avortul este primul semn al decadenței în societatea comunistă, este aspru pedepsit. Femeia nu păstrează un copil care ar fi venit pe lume sub semnul multor necunoscute. Neiubită, uitată, abandonată, oricum nu și-ar fi dorit un copil pe care să-l crească singură, mai ales că aievea și-I imagina pe oricare dintre cei doi bărbați tatăl viitorului ei copil, poate că proiecția sa s-a împlinit, dar circumstanțele nu i-au fost favorabile. Poate că Mia își recâștigă de fapt puterea asupra propriului corp și controlul asupra vieții sale, scapă din mâinile păpușarilor ei și-și revendică drepturi. Mia este o eroină a propriei istorii.
Cartea Dragostea, chiar ea, se poate comanda de aici!
