Istorie

Criza rachetelor din Cuba. Pe vremea când Hrușciov aproape pornea un război nuclear

Criza rachetelor din Cuba. Pe vremea când Hrușciov aproape pornea un război nuclear

Războiul Rece a adus întregul mapamond într-o stare de continuă tensiune. Conflictul părea an de an să fie inevitabil. SUA și URSS încercau să implice cât mai multe state în ceva ce se anunța a fi unul dintre cele mai năucitoare războaie pe care le văzuse omenirea. Cursa înarmărilor moștenită după cel de-al Doilea Război Mondial a încurajat mai multe țări să râvnească după achiziția de bombe nucleare. Războiul Rece era un fel de competiție în care fiecare dintre puteri dorea să-și etaleze arsenalul și tehnologia avansată.

Iar faptul că ambele aveau în dotare bombe atomice cumva a reușit să aducă o oarecare liniște în acest „câmp de luptă”. Faptul că fiecare în parte, atât SUA cât și Uniunea Sovietică, erau conștiente de faptul că se pot distruge reciproc, ambele fiind dotate în materie de arme de război. Teama de distrugere reciproc asigurată (MAD) a fost cea care a reușit să aplaneze tensiunile. Cu toate acestea, în anul 1962, criza rachetelor cubaneze a adus lumea în pragul unei situații foarte periculoase, undeva aproape de războiul nuclear.

Pe timpul acestei crizei care a fost declanșată de această etalare a rachetelor din Cuba din luna octombrie 1962, liderii din partea celor două puteri au trebuit să coordoneze armatele timp de 13 zile în așa fel încât să fie gata oricând să răspundă în fața unui posibil atac. Au fost două săptămâni în care tot felul de arme au fost asamblate, armele nucleare au fost pregătite pentru atac de pe ambele părți.

Printr-un mesaj televizat din data de 22 octombrie 1962, președintele John F. Kennedy (1917-63) a informat americanii cu privire la prezența rachetelor, i-a explicat decizia de a face o blocadă navală în jurul Cubei și a precizat că SUA este pregătită să folosească armata, în cazul în care ar fi fost necesar, pentru a putea elimina această amenințare față de securitatea națională.

Mesajul a fost urmat de o stare de panică, americanii au început să caute un loc în care să se ascundă. În urma acestei știri, mulți oameni s-au temut că lumea se află în pragul unui adevărat război nuclear. Cu toate acestea, dezastrul putut fi  evitat atunci când SUA au căzut de acord cu liderului sovietic Nikita Hrușciov (1894-1971) cu privire la scoaterea rachetelor cubaneze, asta în schimbul promisiunii din partea liderilor SUA de a nu invada Cuba. De asemenea, Kennedy a fost de acord printr-un pact secret să scoată rachetele SUA de pe teritoriul Turciei.

Nebunia din Cuba

Decizia precipitată a lui Hrușciov a venit pe fondul a două evenimente istorico-politice importante. Așadar terenul fusese pregătit de două schimbări drastice, pe deoparte ascensiunea mișcării comuniste cubaneze, care în anul 1959 l-a răsturnat pe președintele Fulgencio Batista și l-a pus pe Fidel Castro la putere.

După ce a preluat puterea din Cuba în anul 1959, liderul revoluționar de stânga Fidel Castro (1926-2016) s-a alăturat Uniunii Sovietice.  Cuba a devenit dependentă de sovietici sub conducerea lui Castro în ce ținea de ajutorul în domeniul militar și economic. În acest timp, SUA și sovieticii (și aliații lor respectivi) s-au implicat în Războiul Rece (1945-91), o serie continuă de conflicte în mare parte de natură politică și economică.

Revoluția cubaneză a reprezentat un afront pentru SUA, care preluase controlul asupra insulei în urma războiului spaniolo-american din anul 1898. După ce America a luat hotărârea să-i ofere libertate Cubei a continuat să rămână un aliat foarte puternic pe mai departe. Potrivit cu directiva președintelui Dwight D. Eisenhower, CIA s-a pregătit să răstoarne guvernul lui FIdel Castro. Invazia Golfului Porcilor, ordonată de președintele John F. Kennedy în luna aprilie 1961, a înfrânt aproximativ 1.500 de exilați cubanezi instruiți de americani de Forțelor Armate Revoluționare Cubane.

În luna mai anul 1962 un grup de delegați ruși au făcut o vizită secretă cubanezilor, cu scopul de a sustrage mai multe informații legate de o operațiune care-l avea în zentru pe Castro cu numărul de cod Anadyr. Situația era atât de tensionată încât un mareșal rus, Serghei Biryuzov, membru al delegației, a sugerat faptul că rachetele ar fi fost deghizate în palmieri. O speculația naivă, având în vedere că în realitate, siturile de rachete sunt foarte greu de ascuns.

Sovieticii avea în plan să etaleze și folosească două tipuri de rachete: R-12, a cărui rază de acțiune de 1.292 mile puteau atinge până în nordul New York-ului sau până în vestul SUA, Dallas și R-14, care avea o rază de acțiune mai mare, de circa 2.500 mile, făcând din cea mai mare parte a Statelor Unite o potențială țintă. Doar R-12 ar ajunge vreodată în Cuba.

Din luna iulie până în octombrie 1962, sovieticii au transportat în secret trupe și echipamente în Cuba. Dacă totul ar fi fost conform planului, americanii puteau afla în acel moment despre operațiune. Adică mult prea târziu să o mai poată opri. Au fost dislocate 41.902 de soldați – majoritatea fiind camuflați în civili și introduși într-o populație cubaneză neomogenă ca „specialiști în agricultură”, chiar înainte de începerea crizei.

Treizeci și șase rachete R-12 și douăzeci și patru de lansatoare au fost desfășurate cu succes pe insulă, precum și o serie de rachete de croazieră tactice concepute pentru a opri o posibilă forță americană invadatoare (Sheehan 441). După sfârșitul Războiului Rece, oficialii ruși au dezvăluit că 162 de arme nucleare erau în teritoriul Cuba, atunci când a izbucnit criza (Rhodos 99).