Home > Cultură > Istorie > Cum a influențat un preot iezuit din secolul 17 stilul literar al unui ateu laureat Nobel
Istorie Literatură Premium

Cum a influențat un preot iezuit din secolul 17 stilul literar al unui ateu laureat Nobel

Cum a influențat un preot iezuit din secolul 17 stilul literar al unui ateu laureat Nobel

Antonio Vieira, care s-a născut la 6 februarie 1608 în Lisabona, Portugalia și a murit la 18 iulie 1697, în Salvador, Brazilia, a fost un misionar iezuit, orator și diplomat. Considerat un mare maestru al prozei clasice portugheze, el a jucat un rol activ atât în istoria portugheză, cât și în cea braziliană. Predicile și scrisorile sale oferă un indice valoros pentru climatul lumii din secolul al XVII-lea.

Vieira este revendicat ca maestru literar atât de portughezi, cât și de brazilieni. Deși stilul său de proză, prin ornamente, latinisme și concepții elaborate, este un produs al Lumii Vechi, operele sale aparțin Lumii Noi prin modul în care au fost scrise. Extragem de aici precepte privind libertatea emoțională, îndrăzneala gândirii și atitudinea avansată în ceea ce privește toleranță rasială.

De ce toată această introducere plină de detalii plictisitoare, veți întreba? Pentru că părintele António Vieira are un merit fabulous. Acela de a ni-l fi adus în lumina pe Jose Saramago. Da, așa e. Marele Saramago datorează tot acestui părinte iezuit. Tot ceea ce a fost numit ”stilul lui Saramago” se bazează pe marea admirație și respectul pe care autorul laureat al Premiului Nobel pentru Literatură le are pentru limba vorbită în Portugalia secolelor XVI și XVII, după cum mărturisește însuși Saramago: ”tot ce a scris are un limbaj plin de savoare și ritm, ca și cum nu ar fi ceva exterior limbii, ci intrinsec”.

sursă imagine: ensina.rtp.pt

Pe vremea aceea, limba era un flux neîntrerupt. Iată cum, dând parcă dreptate spuselor lui Umberto Eco, toți stăm pe umerii giganților. Iată cum, fie ca vrem, fie că nu, mentalitatea antică s-a format având la bază constructul ideatic și pragmatic al catedralei, al spațiului religios.

Reiterând deosebita descriere pe care Eco i-o face lui Saramago, pentru care a avut un respect evident, ne amintim că: ”s-a vorbit mult despre ateismul militant al lui Saramago. Într-adevăr, polemica sa nu e împotriva lui Dumnezeu: din moment ce admite că veșnicia lui este cea a unei veșnice absențe. Aversiunea lui este împotriva religiilor.”

Dar este oare adevărat că toate religiile au aceași virtute soporifcă, sau se înșela Marx?

sursă imagine: timelinesandsoundtracks.blogspot.com