Adâncimile oceanului sunt o lume de mister și necunoscut, învăluită în întuneric și presiune.
Nu este un mediu în care mulți îndrăznesc să exploreze, dar ce se întâmplă atunci când un submarin este împins dincolo de limitele normale de funcționare. Când un submarin ca Titan atinge adâncimea maximă suportabilă, consecințele pot fi catastrofale.
Iată ce se întâmplă atunci când un submarin atinge adâncimea maximă suportabilă
Există, de fapt, două adâncimi distincte la care submarinul se prăbușește: adâncimea la care inginerii spun că este nesigur să se scufunde și adâncimea la care submarinul se prăbușește efectiv. Submarinele din timpul celui de-al Doilea Război Mondial aveau o adâncime maximă admisă, deși era imposibil de determinat cât de adânc puteau ajunge în realitate. Unele dintre ele au mers mult sub adâncimea lor maximă sigură și s-au întors, poate avariate, în timp ce altele nu au reușit să ajungă deloc la suprafață.
Deci, ce se întâmplă la adâncimea maximă suportabilă reală cu un submarina ca Titan? Învelișul exterior, rezervoarele de combustibil și aer și ulterior învelișul interioar cedează la adâncimea maximă suportabilă. Învelișurile exterioare ale submarinului, care nu sunt etanșe la apă, sunt ușoare și au o formă hidrodinamică eficientă. Învelișul interioar, sau învelișulde presiune, are rolul de a menține diferența de presiune constantă între interior și exterior.
Submarinul se dezintegrează în fiare vechi când este scufundat la adâncimea maximă suportabilă. Țevile și fitingurile cedează pe măsură ce submarinul se apropie de adâncimea maximă suportabilă, iar apoi învelișul scârțâie și se îndoaie înainte de a imploda și a ucide pe toți cei de la bord în câteva secunde. În loc să pătrundă încet, apa năvalește, blocând aerul în bule de la un capăt al submarinului la celălalt dar și generând atât de multă căldură încât submarinul implodează și ucide mai apoi pe toată lumea înăuntru.
Părți ale corpului submarinului și uleiul de motor se numără printre resturile care plutesc la suprafață. Foarte înfricoșător.
Ce se întâmplă cu echipajul? Echipajul unui submarin va suferi o serie de consecințe neplăcute în cazul unei implozii. Dacă un înveliș de presiune implodează la o adâncime de 700 de metri, când presiunea aerului este de aproximativ 60 de atmosfere, presiunea internă va crește rapid de la 14.7 la aproape 875 PSI.
Tot materialul inflamabil ar lua foc instant până când un zid masiv de apă se prăbușește și pune capăt incendiului. Orice persoană ghinionistă care ar mai fi în viață ar fi grav rănită de impactul apei și nu ar avea timp să sufere efectele otrăvirii cu oxigen sau alte probleme. Țesuturile umane sunt în mare parte umplute cu lichide, ceea ce nu le face greu de comprimat. Plămânii și sinusurile unei persoane ar fi zdrobite instantaneu, iar șocul enorm i-ar face să-și piardă cunoștința.
Deci cea mai periculoasă ar fi invazia bruscă a apei din ocean in interiorul submarinului Titan, a compartimentelor și punților navei, precum și greutatea și viteza cu care diferite piese de mașini și motoare ar fi aruncate spre echipaj. Pe scurt, echipajul ar pieri de mai multe ori într-o clipă.
Povestea unui submarin al Marinei SUA care a mers la adâncime prea mare
La 10 aprilie 1963, la ora 09:18 a.m., în timp ce efectua teste de scufundare de adâncime în sud-estul Cape Cod, Massachusetts, submarinul nuclear Thresher s-a scufundat în ape la 3000 de metri adâncime, ucigând pe toți cei 129 de oameni de la bord.
Operatorii de sonar de pe vasul de salvare al submarinului SUA, Skylark, au auzit un sunet similar cu aerul care pătrunde într-un rezervor de aer. Thresher a anunțat că avea probleme minore cinci minute înainte de implozie, urmate de o serie de transmisii dezordonate și incoerente și apoi de liniște totală. Puțin timp după aceea, Thresher a început să implodeze și să se spargă.
Marina SUA a concluzionat că motivul cel mai probabil al accidentului a fost ruperea unei îmbinări de țeavă în sistemul de apă sărată din sala motoarelor, care a pulverizat apă sărată peste electronice, determinând oprirea reactorului în mod automat. Thresher se afla la aproximativ 400 de metri adâncime când a avut loc catastrofa.
Fără reactorul și electricitatea sa, Thresher nu a putut să își împiedice scufundarea la adâncimi care erau cu 20% până la 35% mai mari decât adâncimea maximă de testare.
Sunt submarinele moderne mai bune decât cele clasice?
Adâncimile la care puteau merge submarinele germane U-boat în timpul celui de-al Doilea Război Mondial variau în general între 200 și 300 de metri. Adâncimea maximă la care submarinele nucleare moderne de atac pot fi testate este estimată la 500 de metri. Prin urmare, adâncimea aproximativă la care acestea s-ar zdrobi este de 800 de metri.
Totuși, anumite submarine militare sunt echipate să se scufunde la adâncimi de 1400 de metri. Tuburile de torpile, evacuările motorului diesel și prizele de aer, periscopul, arborele elicei și multe alte componente necesită numeroase deschideri în învelișul submarinului.
Echilibrul de flotabilitate al unui submarin este extrem de delicat în timpul scufundării, iar chiar și o cantitate mică de inundație poate determina colapsul vasului.
Submarinul Trieste, a unul din singurele care au coborât la o adâncime de aprox 12000 de metri în Groapa Marianelor, denumită Challenger Deep, situată la câteva sute de mile est de Filipine. Adâncimea oceanului acolo este de 12.000 de metri. O adâncime de această magnitudine duce la o presiune a apei de peste o mie de atmosfere. Trieste avea un înveliș de oțel de 15 cm grosime și un diametru de 2 metri.
