Pisicile sunt pe scena umană de 9.000 de ani. Am ieșit din peșteri, și ele erau acolo cu noi. De atunci, pisicile au fost imortalizate în artă. Au fost pictate în frescă, sculptate în piatră, sculptate în lemn, turnate în argint, placate în aur și descrise în cuvinte. Felinele au fost mumificate în trecut iar în timpurile moderne au fost imortalizate în literatura populară, în filme și în reviste.
Mitologia egipteană
În Egipt, acum 5.000 de ani, pisica era o creatură care semnifica dualitatea. Cu capul de leu și cu ochii de lună, era o zeitate duală, un animal al cărui aspect corespundea ciclurilor lunare de ordine și dezordine, armonie și dezechilibru. Era un animal grațios aI cărui ochi erau ca o lună în miniatură, al cărui simț al echilibrului era dumnezeiesc și suprem.
Mitologia Americii de Nord
Miturile iroquois din America de Nord vorbesc despre Old Woman Moon și tovarășul ei, Bobcat. În timp ce ea țese o diademă, simbol al formei lunii, Bobcat stă răbdător lângă ea. Apoi, când ea se ridică pentru a amesteca o oală de pe foc, Bobcat se năpustește pe diademă și o desface. Deci, spun povestitorii, pisica desface luna, forțând-o să se schimbe de la luna plină la semilună. Ciclul lunii și ciclul uman sunt strâns legate de acest mit.
În cosmologia incasă a Americii de Sud, există un pământ interior numit Casa Lunii. În interior trăiește o pumă mare. Primii incasi au privit această creatură ca pe un lord al soarelui care a mâncat din lună, făcând-o semilună. Este interesant faptul că cuvântul puma, în limba Quechua, provine din cultura incasă. Cuvântul cougar provine din adaptarea în limba engleză a cuvântului Guarani guacuara. Unele triburi amerindiene credeau că o pisică mare stă în vârful cerurilor. Indianul american a venerat pisica cea mare a pădurii numind-o „Soft-Foot Brother.” Ca atare, pisica a fost sărbătorită în artă – mărgele, țesut și cântec. Vânătorul tribal a văzut în pisica un animal de pradă inteligent.
Cultura europeană
În cultura europeană, pisicile erau importante în societățile tribale. Cu mult înainte de Inchiziția spaniolă din secolul al XIV-lea, cultele pisicilor au prosperat în Franța, Germania și Insulele Britanice. La o mie de ani după moartea Cleopatrei, femeile de pe Rin se întâlneau în locuri secrete și se rugau pisicilor pentru fertilitate, dragoste și noroc.
În Scandinavia și Germania, Freya era zeița pisicilor de la care am moștenit în engleză cuvântul vineri. O echipă de pisici trăgea carul Freyei peste ceruri, în timp ce zeița Freya răspândea Evanghelia iubirii în Italia și Franța. Când amurgul s-a așezat în cele din urmă peste zeii vechi, Freya a participat la înmormântarea lui Baldur, zeul-pisică al tinereții. După ritualurile trecerii, Freya l-a dus pe Baldur în Valhalla.
Maeștrii vremii
În diferite părți ale lumii, din Marea Britanie până în Pacific, în timpurile antice dar și în cele moderne, se credea că pisicile pot controla vremea. În secolul al XIX-lea, companiile de asigurări maritime nu asigurau mărfurile navelor fără o pisică la bord. În Anglia secolului al XVII-lea, marinarii superstițioși puneau o pisică într-o oală de fier. Pisica era închisă acolo până când tunetele se opreau. Povestea pisicii navei care salvează ziua, este destul de cunoscută.
