Românii care au ales să-și desfășoare activitatea profesională în mai multe țări europene pot întâmpina o serie de provocări, dar și oportunități, atunci când vine vorba de pensionare.
Pe măsură ce piața muncii devine din ce în ce mai globalizată, numeroși cetățeni români au acumulat ani de muncă nu doar în România, ci și în alte state membre UE. Acest fapt deschide calea spre un beneficiu important: posibilitatea de a primi pensii din mai multe țări.
Pentru a accesa acest drept, există anumite condiții specifice pe care românii trebuie să le îndeplinească. Un aspect esențial este durata minimă de lucru necesară în fiecare dintre aceste țări pentru a fi eligibil pentru pensie. De exemplu, un cetățean care a lucrat 4 ani în Germania și 32 în România se confruntă cu o situație particulară. În Germania, pentru a beneficia de pensie, este necesar un minim de 5 ani de activitate. Cu toate acestea, sistemul de pensii german ia în considerare și anii lucrați în alte state membre UE.
Principiul cumulării perioadelor de contribuție
Acest principiu este fundamental în calcularea pensiei pentru cei care au muncit în mai multe țări ale Uniunii Europene. Sistemul de pensii comunitar consideră toate perioadele de muncă desfășurate în statele membre ca fiind parte a unei singure cariere profesionale. Astfel, chiar dacă într-un stat nu s-a atins perioada minimă de contribuție, anii de muncă din alte țări sunt adăugați pentru a îndeplini acest criteriu.
De exemplu, în situația menționată anterior, instituția germană de pensii va recunoaște anii de muncă din România și va oferi pensia pentru cei 4 ani de contribuție în Germania. Acest sistem asigură că munca depusă în diferite țări nu este ignorată și contribuie efectiv la stabilirea drepturilor de pensie ale fiecărui individ.
În cazul contribuțiilor pentru perioade mai scurte de un an, se aplică reguli specifice. Unele țări pot refuza să ofere pensie pentru astfel de perioade, însă aceste contribuții nu sunt pierdute. Ele sunt luate în considerare în țara în care persoana a lucrat cel mai mult timp.
Exemplificarea calculului pensiei comunitare
Un exemplu concret este cel al unui cetățean care a lucrat 20 de ani în Franța și 10 ani în Spania.
În acest caz, autoritatea franceză va calcula pensia națională pentru cei 20 de ani lucrați în Franța – să presupunem că aceasta este de 800 de euro. Apoi, se calculează suma teoretică a pensiei, adică suma la care persoana respectivă ar fi avut dreptul dacă ar fi lucrat toți cei 30 de ani în Franța, care să zicem că este de 1500 de euro.
La final, se aplică un calcul prorata: 1500 de euro, reprezentând pensia teoretică pentru 30 de ani de muncă, se înmulțește cu 20 (anii efectiv lucrați în Franța) și se împarte la 30 (anii totali de activitate). Astfel, persoana ar avea dreptul la o pensie de 1000 de euro.
