Home > Cultură > Literatură > Daniel Biró, Relațiile internaționale contemporane. Teme centrale în politica mondială
Diverse Literatură Premium

Daniel Biró, Relațiile internaționale contemporane. Teme centrale în politica mondială

Daniel Biro, Relațiile internaționale contemporane, Teme centrale în politica mondială
Sursa imagine: evz.ro

Daniel Biró adună la masa discuțiilor politice mai mulți experți doctori în studii politice și din expozeul abordărilor lor teoretice asupra problemelor politice actuale decurge cartea Relațiile internaționale contemporane. Teme centrale în politica mondială cu o prefață de Andrei Miroiu Nicolescu; Mihaela Răileanu; Stanislav Secrieru; Simona R. Soare; Bogdan Ștefanachi; Olivia Todorean; Radu Sebastian Ungureanu; Mihai Zodian.

Cuprinsul ne indică șaisprezece capitole pe care e nevoie de multă răbdare să le parcurgem (Polirom, 2013). Autorii articolelor adunate aici sunt: Diana Andersson Biró; Daniel Biró; Șerban Filip Cioculescu; Paula Gângă; Octavian Milevschi; Diana Elena Neaga; Victor Negrescu; Valentin Quintus temeinic: I. Tranziția de putere; II. Identități și comunități politice; III.Diplomația; IV.Sistemul economic internațional; V.Transferul de armament; VI.Proliferarea armelor de distrugere în masă; VII.Terorismul, un fenomen străvechi, dar totodată nou și surprinzător; VIII.„Conflicte înghețate” în spațiul postosovietic; IX.Energia în relațiile internaționale: mize și soluții; X.State eșuate și construcția statală. Radiografia unor concepte și practici contestatate; XI.Guvernarea globală; XII.Lumea a Treia; XIII.Dezvoltarea internațională: între politici de dezvoltare și relații publice internaționale; XIV.Religia în relațiile internașionale; XV.Despre etica schimbării climatice; XVI.Problematica genului în relațiile internaționale.

Este o abordare de tip academic, toți semnatarii eseurilor sunt figuri instruite în domeniu, unii dintre ei în curs de consolidare a studiilor, alții deja cadre didactice la SNSPA, profesori universitari la alte universități din România sau în universități din afara țării. Așadar apreciez că selecția a fost făcută extrem de riguros, nu sunt simple opinii personale, citim adevărate lucrări extrem de bine documentate cu o bibliografie vastă.

Lectura acestei cărți presupune ca lectorii săi să aibă deschidere înspre diversitate și mai ales să nu plecăm la drum cu ideea că politicul decurge din fiasco-ul din Parlamentul zilelor noastre de care nu suntem și n-am putea fi mulțumiți. Nu este ceea ce ne așteptăm să găsim, nu aflăm despre corupție, nu aflăm acel discurs televizat practicat de politicienii români actuali. Ci într-adevăr niște figuri intelectuale desăvârșite. Dar ce sunt relațiile internaționale și când s-a pus problema definirii acestora? Ne explică Simona R. Soare: „Teoria relațiilor internaționale s-a dezvoltat la începutul secolului XX din dorința de a atinge un grad de predictibilitate și o putere de explicare similare celor ale științelor exacte.”(p.19). Sigur, este un punct de vedere, iar Radu-Sebastian Ungureanu zice altceva: „O perspectivă clasică asupra Relațiilor Internaționale ar defini specificul domeniului drept studierea modului în care interacționează entitățile politice suverane.”(p.42)

O carte de reper pentru identitatea politică românească și poziția în discuțiile cu statele membre ale Uniunii Europene, la fel de actuală și în 2021 pentru că antrenează un mod de gândire nonemoțional, corect, politic, argumentat, concis, logic și coerent. Subliniază ineficiențele în situația de neconformitate cu identiatea, România aliindu-se statelor cele mai puternice, vădit dominante pe scena politicii mondiale, dar necunoscându-și clar identitatea sa, România ajunge să se declare pregătită să asimileze ceea ce i se oferă și să demonstreze că poate să se ridice la nivelul Germaniei, Franței sau altor state asemenea. O irealitate.

Sacrificiile umane descinse din relațiile internaționale ale României, a convențiilor semnate fără conștiința suferinței cetățenilor, a dat naștere mai multor ostilități popor-corpus politic. Mă gândeam că dacă politicienii de vârf ai României ar fi citit această carte evenimentele politice s-ar fi desfășurat, fără îndoială, cu mai multă precauție și se discuta cu mult mai mult despre siguranța națională, prosperitate și în general se adopta un alt limbaj, un limbaj politic specific și un sentiment de responsabilitate. Dar tot din carte aflăm că veșnic mai mulți capi de-a lungul timpului au căzut în capcana susținerii propriilor interese și propriei bunăstări.

Ce este hegemonia? Ce este războiul hegemonic? Ce este războiul hegemonic? Ce sunt conflictele? Ce este ierarhia versus anarhia? Ce este premisa păcii-prin-echilibru? Ce este premisa păcii-prin-preponderență? Ce este Doctrina Monroe? Sunt câteva dintre întrebările de bază cu care ar trebui să operăm și la care să ne răspundem citind. Cartea de față ne oferă o viziune dincolo de granițe asupra diferitelor forme de guvernare și tratativele la care s-a ajuns de-a lungul istoriei între țări pentru păstrarea autonomiei și a păcii, bineînțeles că aceste discuții aduc în scenă cele mai reactive țări Rusia (URSS), China, sau victimele, de exemplu Libanul, căci: „Ordinea mondială este guvernată de națiunea dominantă sprijinită de marile puteri satisfăcute.”(p.21)

În ultima vreme am văzut că s-au tot încărcat în media problemele privind închiderea minelor de cărbune din zona Văii Jiului, a mai fost și rămâne problema Roșia Montană și de aceste situații mi-a amintit aici Șerban Filip Cioculescu, mi se pare că atinge niște probleme foarte sensibile la nivel global numind problema aceasta a disputelor pe resurse „blestemul resurselor”: „Țări precum Nigeria, Veneuela, Angola sau Irak, deși sunt foarte bogate în petrol, nu au reușit să se demoncratizeze efectiv, nici să ofere o viață îmbelșugată majorității cetățenilor lor, pe când Olanda, Belgia ori Japonia, deși lipsite de resurse energetice masive, au realizat democrații avansate și societăți prospere!”(p.185) Și cred că ar fi necesar să asistăm cu toții la discuții care privesc zăcămintele naturale ale țării și înainte de a încheia orice tratat sau de a lua orice decizie să aibă loc dezbateri în ideea de prevenție și îmbunătățire a situației de exploatare a zăcămintelor, soluția nu este să încetăm sau să le conservăm, ci să le exploatăm cu mult mai multă responsabilitate și să avem controlul asupra acestora. Vă invit să reflectăm la o întrebare: unde se duc zăcămintele României când se duc?

Găsiți ebook-ul Relațiile internaționale contemporane. Teme centrale în politica mondială aici!